Dosar cultural "Poezia recenta"

Open publication - Free publishing - More poezie

Generatia 2000 in Cuvantul, iunie 2009

Open publication - Free publishing - More generatia 200

Gimnastul fara plamani

Filmulet prezentat cu ocazia lansarii volumului de versuri "Gimnastul fara plamani", in deschiderea evenimentului. Fotografiile apartin autorului!

Paris (La vie en rose pe fundal)

Filmulet prezentat cu ocazia lansarii volumului de versuri "Gimnastul fara plamani" la Centrul Cultural Dunarea de Jos, Galati. Fotografiile imi apartin si sunt realizate in Paris.

Reportaj despre lansarea volumului "Gimnastul fara plamani"

Copertele!

Lansarea volumului "Gimnastul fără plămâni" în Viaţa Liberă

*articol publicat în ziarul Viaţa Liberă, vineri 29 octombrie 2010. Poate fi vizualizat şi aici

Victor Cilincă

Înghesuială la autografe, public în picioare…

„Gimnastul fără plămâni”, volumul de versuri semnat de Andrei P. Velea (Editura Centrul Cultural Dunărea de Jos Galaţi, 2010), cu o postfaţă semnată de Adi Secară şi cu o „faţă” de carte plus fotografii-ilustraţii interioare semnate chiar de autor, a fost primit ieri cum se cuvine „La Mansardă” - în catul de sus al Centrului Cultural de pe Domnească.

Lume multă, mulţi au stat în picioare! Scriitori, profesori, oameni de cuvinte: „magnetul” autorului, al poeziei, tradiţia Centrului?

Un „prezidiu” aproape în întregime tânăr: criticul Secară, actorul Aureliu Bâtcă, de la Dramatic, care ne-a recitat din Velea ce i-a plăcut lui şi ne-a plăcut şi nouă, poetul şi ziaristul Marius Grama, mai vârstnicii Nicolae Colceriu, profesor şi critic, şi Constantin S. Dimofte, profesor şi critic, scriitorul Octavian Miclescu.

Moderator a fost ieri, ca şi la cenaclul din care şi Velea face parte – Clubul Critic Oblio, cenaclu al Centrului – criticul Adi Secară, care a calificat apariţia editorială drept „un eveniment important pentru generaţia tânără”.

Marius Grama a observat evoluţia, din 2001 încoace, a autorului, Octavian Miclescu a trecut în revistă modalităţile în care ar fi putut prezenta momentul editorial, dar… n-a făcut-o.

„Un lirism erotic cuminte”, a spus despre versuri Secară. Iar despre autor: „Ar trebui să fie de referinţă pentru tânăra generaţie de poeţi gălăţeni”.

Iar profesorul Constantin Dimofte, mentorul spiritual al autorului, vizibil emoţionat de succesul scriitorilor tineri care-l înconjurau şi pe care i-a îndrumat 14 ani, a urat chiar… „bună seara!” ieri… la prânz celor de faţă.

„Seară” a fost şi pentru poeta Stela Iorga, care i-a moştenit emoţia vorbind despre autor: Velea „este mai degrabă un cronicar al propriilor stări”.

O analiză pe text au făcut profesorul Colceriu – „principala descoperire poetică a autorului este aceea de a se lega de câte un titlu; este o modalitate pe care n-am mai întâlnit-o la alt autor” – şi profesorul şi prozatorul Ioan Toderiţă – Velea este un „reprezentativ poet al generaţiei tinere, i-am citit poezia de începuturi, i-am scris şi câteva pagini de critică”. Profesorul observa evoluţia poetului de la postmodernism la metamodernism.

Epigramistul Ion Grosu i-a şi făcut ieri autorului trei epigrame aplicate. Pe lângă poezia recenzată, dar şi citită, a existat şi o poezie a imaginilor alb-negru realizate de autor, proiectate pe ecran şi tipărite în carte – adevărate fotografii… de dragoste!

Stela Iorga despre volumul "Gimnastul fără plămâni"

*prezentare citită la evenimentul de lansare a volumului "Gimnastul fără plămâni", joi 28 octombrie 2010, Centrul Cultural Dunărea de Jos, Galaţi

Stela Iorga

Firul care strabate de la un capat la altul cartea de poeme ale lui A. Velea este drama instrainarii de propriul sine, a ruperii de lumea exterioara, a reflectiei lucide si detasate, cit si a marii absentei a uimirii perpetue in fata miracolului existentei cotidiene.

Autorul nu este un indragostit de miracolul pe care-l ofera zilnic viata, este mai degraba un cronicar al propriilor stari, pe care le noteaza, le adnoteaza, luind ca martori pe alocuri o intreaga galerie de nume de autori, filozofi si poeti conscarati, pe sensul operelor carora se sprijina ca de un baston, care idee doar pe alocuri se realizeaza bine liric, in speta la segmentul “Versuri pentru Lolita”.

Daca autorul se simte ca un gimnast condamnat sa isi execute miscarile zilnice ca pe un travaliu inutil, l-am regasit neregasindu-se in fapt deloc in lume, in segmentul poetic “Omul vag” mult mai bine explicat.

Drama acestui tinar autor este una existentiala : oglinda pe care i-o ofera lumea, nu il reflecta, drept care si el intoarce spre public o alta imagine a lumii, care ii zimbeste neprietenos.

Sa te simti atit de singur intr-o lume plina de atitea miracole zilnice, este de-a dreptul tragic, dar si comic. In spatele poemelor sta un suris pe alocuri cinic, care dezarmeaza si care incarca de tragism poemele lui A Velea.

Poemele prezentului volum nu sunt mereu egale ca valoare, aceasta nescazindu-le insa valoarea estetica. Unele sunt pur si simplu poeme de constatare, de luare aminte si descriptive pe alocuri. Ma refer la poemele pariziene, cam sufocate pe alocuri de atitea referiri si referinte.

Una peste alta grupajele sunt bine inchegate si sustinute din punct de vedere emotional si liric, cu mici detensionari lirice, care trimit uneori cititorul cu gindul la lectura unui jurnal, doar aparent gindit in versuri.

Poemele sunt majoritar originale, sunt inteligente si atrag atentia asupra unei drame personale, de identitate si de cautare a ei, intr-un spatiu neprietenos autorului.

Rezolvarea acesti drame, cred ca ramine a fi vazuta in viitoarele volume ale poetului Andrei Velea.

Paul Blaj despre volumul "Gimnastul fără plămâni"

*articol preluat de pe site-ul Hermeneia.com aici

Paul Blaj

Nu îl cunosc și nu am de a face cu Andrei P. Velea. Sună de parcă am fi certați, nu? Ei bine da. Nu suntem. El este un sensibil și inteligent debutant (pentru că numai dacă ești și inteligent poți emite așa: transcrie individul poemele pe hârtie:// smulse din habitatul lor natural, ele par înşiruiri/ aberante de cuvinte. este o realitate a fiinţei pe care,/ ori de câte ori îşi spală urechile,/ omul vag o aruncă ţevilor...), un mai tânăr confrate care are frumoasa ocupație de informatician, ceea ce nu îl împiedică (mai cunoaștem cazuri) să facă o figură frumoasă (cum ar spune un fotbalist) prin volumul său prim, Gimnastul fără plămâni apărut în condiții grafice excelente la Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galați, 2010.

Îmi place teribil de mult un citat din postfața realizată de scriitorul și criticul literar a. g. secară pe care îl reproduc pentru savoarea lecturii. Este din F. Beigbeder: “Lucrez în publicitate: ei, da, poluez universul. Sunt tipul care vă vinde rahat. Ăla de vă face să visaţi la lucruri pe care nu o să le aveţi niciodată: cer veşnic albastru, gagici care nu sunt niciodată nasoale, o fericire perfectă, retuşată pe Photoshop. Imagini bibilite, muzică ultimul răcnet. Apostolatul meu este să vă fac să vă curgă balele. În profesia mea, nimeni nu vă doreşte fericirea, pentru că oamenii fericiţi nu consumă” asta apropo de ce îmi place mie, desigur. Dar și de luciditatea pe care o descoperă în poemele plachetei autorul citatului.

Probabil că dacă ar fi să vi-l descriu pe poet, pe Andrei P. Velea, m-aș hazarda să recurg la expresia lui, omul vag, care este de fapt omul obișnuit, individ al societății în care trăim, pentru că poemele lui, desprinse puternic de lirismul siropos, capătă rareori unde emoționale, dar și atunci o fac cu eleganța servirii unei dulceți de nuci ori cireșe amare într-un salon elegant, unde designer este chiar el, poetul. Însă Andrei depășește cu ușurință condițiile de a fi doar vag. El capătă substanță din poem în poem.

Versuri ca acestea: blocuri scunde, cubiste, cu porumbei mecanici, agresivi, pe fiecare pervaz;/ apartamente cu ochii în ochi, submarine, iar în spatele fiecărui hublou/ câte un cuplu cu gesturi şi zorzoane aparte…/ poet sub pleoapa unei tarabe de flori, curăţând cu limba picăturile de ploaie. (…)într-o comuniune totală cu desuurile oricărui obiect dimprejur./ plouă uşor sub turn, mai târziu; e bine că ai telefon mobil,/ poţi trimite iubitei un mesaj: sute de cabluri, aparate şi circuite/ îl vor transforma într-un poem, ușor receptabile ca fiind foarte puțin tributare (pleoapa unei tarabe…) diafanului, sunt excepții care confirmă o regulă. Iar regula este că A. P. Velea, a pășit cu dreptul înspre drumul propriei rostiri. Este cu trei ani mai mic decât mine. Dar versurile sale îl îmbătrânesc lent, cu deliciul unui cuvânt ce devine arhaism.

Iată și versuri de o dezinvoltură teribilă: am două sute de poeţi într-un aparat de fotografiat:/ spuneţi care doriţi să recite şi vi-l trimit pe retină!/ am o sută de prozatori şi cincizeci de dramaturgi,/ cea mai excentrică sclipire din gusturile voastre o satisfac// printr-un singur gest din sprânceană!/ numiţi, dacă ştiţi numele, mimaţi dacă ştiţi stilul,/ fredonaţi dacă ştiţi melodia: am o-ntreagă orchestră/ de compozitori şi dirijori,// am instrumente care singure ştiu mişcările de gambe…/ numiţi un secret, o taină oarecare şi promit că dacă nu data asta,/ sigur data viitoare!… desenaţi un nume,/ plimbaţi-vă de-a lungul lui şi vă arăt filosoful,// doar abia am vizitat cimitirul père-lachaise, unde-o englezoaică/ recita pe bufniţa lui jim morrison din eluard în germană.

Ei, dar pentru a vă forma o părere amplă asupra densității, asupra cadrului larg al abordării poeziei de către Andrei, va trebui să aveți în mâini volumul, acesta fiind însoțit de excelente fotografii în alb-negru, ce confirmă puterea de sugestie dar și lașitatea înspre delicatețe, cu care cedăm mai toți, noi, poeții.

Cu o imaginație luxuriantă, un timbru ușor apăsat, această carte este un arbore de la care nu aștepți fructe ci doar reper, umbră și poate cândva, spre apusul vieții, amintiri. El, Andrei P. Velea vine între congenerii săi cu eleganță, acolo unde simte și știe că ar avea multe de spus din trăitele sale, din netrăitele sale, fapt pentru care îi dorim cam ceea ce ne dorim și nouă. Să nu îmbătrânim. Iar dacă o facem, să fie în secole. Că poate mai încetinește încălzirea globală…

Nu îl cunosc pe autor, dar îmi doresc aceasta. Pentru că, inexplicabil (au ba!), după ce i-am lecturat volumul de debut mi-am simțit… plămânii fără gimnast.

Andrei P.Velea la CNMK

Va astept cu drag miercuri 10 noiembrie, orele 12.30, la Colegiul National Mihail Kogalniceanu, Galati, pentru a participa prezentarea volumului "Gimnastul fara plamani" de Andrei P.Velea.

Angela Baciu la Serile de poezie de pe strada Balcescu

Serile de poezie de pe strada Balcescu

In prima fotografie sunt alaturi de poetii Valeriu Valegvi si Angela Baciu, de doamna Costina Musat, de sotia mea si de poeta Vali Craciun.
Au vorbit despre carte Marius Grama si Valeriu Valegvi. Am recitat si eu cateva poeme si am vorbit despre carte din perspectiva autorului.