Pariu pe Prietenie - Seara Galateana 22 aprilie 2012

Articol semnat de Sorin Teodoriu si preluat de pe Bocancul Literar.ro

Alegerea cărţilor pe care vrem să le citim, cărţi adevărate, din hârtie cu versuri şi proză prinse între coperţi cartonate, alegerea lor ca pe nişte prieteni de-o viaţă este o datorie şi o cinste pe care ne-o permitem şi suntem răspunzători pentru ei şi pentru cărţi. Apoi intervine curiozitatea, doreşti să-i vezi pe autori, să îi cunoşti pe cei care scriu şi se expun prin textele lor. Iar Pariul pe Prietenie - Seară Gălăţeană asta a făcut duminică, 22 aprilie, i-a adus aproape pe autorii Antologiei, pe cei ce formează în Galaţi un nucleu al culturii, un cenaclu intitulat Noduri şi Semne, ne-a intermediat cunoaşterea reciprocă. Şi uite cum Laurenţiu Pascal, Anca Şerban, Nicoleta Onofrei, Nona Tatiana nu au mai fost simple nume, idei sau rânduri paralele, Alexandru Maria, Elena Donea, Florin Buzdugan, Simona Toma ne-au citit cu glas tare ceea ce până duminică citeam noi în gând din cărţi ori site-uri literare, Andrei Velea, Matei Leonard, Octavian Miclescu, Andra Pelineagra, Simona Vartolomei, Adrian Haidu s-au materializat împreună cu emoţiile lor, bucuriile şi tristeţile lor şi cât de mult a însemnat lucrul acesta pentru cititor, cât de frumos a fost pentru autor să îşi cunoască lectorii.

Cântând sau recitând în lumina reflectorului şi în faţa ta, scriitorii şi muzicienii nu au făcut decât să aprindă focul şi dorul de literatură şi muzică în inima celor prezenţi, fiecare silabă, fiecare notă din portativ au scânteiat şi au format amintiri pentru mai târziu. Aşa s-a întâmplat duminică la Serata Gălăţeană din Bucureşti, Pariu pe Prietenie de sfârşit de aprilie când ne-am cunoscut, ne-am aplaudat, am dansat pe muzica lui Hippie şi Mihai Dumbravă, a celor ce formează Trupa Verde: Jenică şi Comănel, a lui Ştefan Tivodar care a intervenit mereu cu câte un artificiu, vezi, asta înseamnă experienţa Pariului pe Prietenie de peste trei ani, ştii când este nevoie de tine şi când trebuie să intervii. A mai condimentat seara şi Alex Turcu, o recitare de excepţie într-o moldovenească aproape perfectă, Cetatea Neamţului şi a mai fost încercarea noastră, a Simonei Toma şi a subsemnatului, Sorin Teodoriu, de a modera împreună o seară cu peste o sută de suflete care doreau să socializeze pentru că au venit mulţi poeţi din Bucureşti ca să-i revadă ori să-i cunoască pe colegii lor gălăţeni.

Cunoaşterea ne ajută să avem imaginea completă despre cei pe care îi citim de ceva vreme dar nu ştim cum arată, cum sună vocea lor, cum râd şi cum trăiesc momentul recitării, câte emoţii le tremură vocea, dacă zâmbesc ori încearcă să pară indiferenţi, vezi tu, cunoaşterea este o acţiune proprie de a ne ridica de la percepţie la gândire. Nu ai cum să vorbeşti despre un poet sau despre un prozator dacă nu l-ai văzut sau nu l-ai cunoscut decât din cărţi, ştiu că există şi teoria cum că scriitorul nu trebuie vazut, că importante sunt doar scriirile lui, dar nu sunt de acord cu treaba asta. Versurile sunt ca nişte rotiţe fără de care cântecele nu pot transmite stări, emoţii, ar fi simple melodii orchestrale, nimic mai mult. Iar scriitorii aceştia ascunşi în general în propria modestie, ca să poată concepe texte pentru cântece, să poată îmbrăca o idee într-o poezie sau într-o proză, trebuie să traverseze emoţii, să simtă omul, viaţa cu dragoste şi ura care îl formează. Eu aşa gândesc că apar textele.

Duminică, la Pariu pe Prietenie - Seară Gălăţeană mansarda Mojo s-a umplut cu scriitori, cu muzicieni şi cu publicul fără de care nu am exista, până la ora opt şi jumătate nu a fost niciun scaun liber.

Seară Gălăţeană incendiară, cu o nepotolită sete de cunoaştere, de cultură, cărţi dăruite publicului, parcă îl văd pe Andrei Velea cum împarte Antologii, dăruieşte cultură celor care au venit pentru ei. Seară cu multă literatură şi muzică şi nu vreau să omit numele lui Ştefan Ciobanu, el a fost cu ideea organizării acestui eveniment - chiar dacă duminică nu a putut participa. Cum să-ţi spun, este nevoie de o anumită stare, de o stabilitate ca să te afişezi la Pariu, ca să-ţi îmbrăţişezi prietenii, fără starea asta nu poţi face pasul înainte. Şi noi o să avem răbdare, o să-l aşteptăm şi o să-l ajutăm, trebuie să te obişnuieşti, noi aşa suntem clădiţi, iar dacă ne încearcă uneori greutăţile, prietenii intervin măcar cu un sfat, o încurajare sau cu o îmbrăţişare sinceră.

A fost o seară de excepţie ca trăire, aşa sunt aceste câteva ore de Pariu când pulsul grăbeşte secundele şi uite cum ora nu mai are şaizeci de minute, ea se dublează, se triplează, atât de intens se trăiesc duminicile Pariului pe Prietenie. Iar poezia este percepută altfel pe ritmuri de chitară.

Duminică, 22 aprilie 2012 au lecturat pentru noi: Laurenţiu Pascal, Anca Şerban, Nicoleta Onofrei, Nona Tatiana, Alexandru Maria, Elena Donea, Florin Buzdugan, Simona Toma, Andrei Velea, Matei Leonard, Octavian Miclescu, Andra Pelineagra, Simona Vartolomei, Adrian Haidu, apoi Mihail Gălăţanu a spus câteva cuvinte despre antologie şi despre poeţii ei, Ştefan Tivodar şi Alex Turcu au susţinut momentele de poezie cu acorduri de chitară, spectacol de muzică oferit de Hippie şi Mihai Dumbravă, de Jenică şi Comănel, Ştefan Tivodar împreună cu invitaţii Pariului, mereu completând cu vocea, chitara sau tot felul de instrumente de percuţie. Asta înseamnă un Pariu pe Prietenie câştigat, această completare necondiţionată, un fel de distracţie liberă, existenţa fiecăruia fiind cuprinsă în existenţa generală, participarea la tumultul vieţii unanime prin dragostea de frumos, prin activitatea fiecăruia care se răsfrânge în cele din urmă asupra semenilor prin formele multiple ale culturii româneşti şi internaţionale, pentru că poezia şi muzica nu trebuie să aibe o apartenenţă distinctă.

Adevărata existenţă fericită o descoperim în manifestările fiinţei noastre şi ce poate fi mai liber şi mai frumos decât un eveniment neîncorsetat, cu o direcţie prestabilită dar neîngrădită.  Un cenaclu literar-muzical în acest format nu este o emisiune TV, de o existenţă încremenită unde viaţa spirituală este dirijată în cele mai mici detalii şi unde gândurile sunt aidoma unor umbre goale proiectate aiurea. Aşa ceva nu trebuie să se întâmple la Pariu pe Prietenie, creatorul e lăsat liber, publicul la fel, doar astfel îşi autoeducă felul de scriere, de prezentare, de manifestare.  Aici, în punctul acesta a ajuns Pariul pe Prietenie.  Aceasta - cred eu - este reţeta evenimentelor culturale ale acestui timp. E normal, o parte din public vine pentru muzică, altul pentru scriitori, alţii pentru a revedea sau a cunoaşte anumite persoane şi astfel iau naştere serile acestea.

Pariul pe Prietenie - Seară Gălăţeană de duminică a fost câştigat. Şi pentru asta mulţumesc gălăţenilor pentru efortul drumului, pentru prezenţa lor superbă, mulţumesc publicului care a umplut iarăşi mansarda cu bucuria lor de a cânta, de a asculta, mulţumim clubului Mojo care s-a zguduit la propriu de ritmuri ameţitoare, de dansuri ad-hoc, mulţumesc lui Ştefan Ciobanu pentru ideea de a face în Mojo o seară gălăţeană. Sper să întoarcem vizita cât de curând şi să avem în Galaţi un spectacol de aceeaşi anvergură ori şi mai mare.

Inregistrarea video a Pariului pe Prietenie - Seara Galateana 22 04 2012 MOJO

Watch live streaming video from bocanculliterartv at livestream.com

Poeţii gălăţeni la Pariu pe Prietenie - Mojo Music Club

Articol semnat de Catia Maxim si preluat de pe Bocancul Literar.ro

Ce s-ar mai putea spune despre poezie, într-o lume pe care, în ultima vreme, ne-am obişnuit să o etichetăm ca orientată spre alte sfere decât cele stelare? Mărturisesc totuşi cu cea mai senină simplitate că poezia reprezintă o amplă desfăşurare de suflet ce desăvârşeşte o tulburătoare alchimie cu trupul şi, mai cred că într-o viaţă, cel puţin o poezie nemureşte. Prin urmare, fără a comite o pledoarie pentru poezie, semnalez cât se poate de prozaic iniţiativa serii gălăţene de poezie, de duminică 22 aprilie, de la Mojo Music Club, la Pariu pe Prietenie, eveniment cultural, găzduit de site-ul Bocancul Literar.

Prima imagine surprinsă de ochiul spectatorului a fost sala plină ochi cu tineri veseli şi lacomi de muzică şi poezie. Trei sferturi din public au fost gălăţeni veniţi cu microbuzul şi, preţ de câteva ore, inima poetică a oraşului de la malul Dunării a reuşit să rezoneze cu inima unei capitale, oarecum apatice şi cenuşii. Am constatat încă o dată cum, spre deosebire de cei din provincie, bucureştenii uită, uneori, să fie spontani şi veseli.

Miza ediţiei de duminică a Pariului pe Prietenie a fost prezentarea unui proiect de suflet, săvârşit de Centrul Cultural Dunărea de Jos http://www.ccdj.ro/ , o antologie de poezie, rod al activităţii cenaclurilor literare Clubul Critic Oblio şi Noduri Semne. Titlul interesant Cuvinte Noi pe Domnească - stradă cu rezonanţe speciale pentru gălăţeni - trimite la generaţia de poeţi gălăţeni 2000-2010 , dornici să schimbe ceva într-o lume literară cam aşezată şi cam greu de urnit din turnul de fildeş al prejudecăţilor sau din sfera strâmtă a orgoliilor şi ... intereselor.

Chiar dacă nu a făcut obiectul întâlnirii de duminică seară, pentru că am avut privilegiul să primesc un exemplar al acestei ediţii, am lecturat şi paginile de la început, o prefaţă mai specială semnată A. G. Secară, un autor al cărui condei îl preţuiesc şi care-ar trebui să fie mult mai cunoscut. Loc sub soare e, însă ce folos, nu-i aşa?


Revin la spectacolul propriu-zis, în timpul căruia, într-o atmosferă aş zice incendiară, câţiva poeţi au fost traşi la sorţi să-şi citească poemele. M-a impresionat bucuria fiecărui autor când îşi lectura textul, cu mai mult sau mai puţin har.

Adrian Huidu, Alexandru Maria, Anca Şerban Gaiu, Andra Pelineagră , Andrei Velea, Elena Donea, Florin Buzdugan, Laurenţiu Pascal, Leonard Matei, Nicoleta Onofrei, Octavian Miclescu, Simona Toma,Tatiana Nona Ciofu, Simona Vartolomei au fost câteva din numele autorilor antologiei care au recitat pe scena de la Mojo Music Club. Frumoşi, cu toţii, graţie luminii ce strălucea pe chipurile lor!

Evident, muzica a continuat poezia, în clipe de respiro cu Jenică şi Comănel din trupa Verde, Hippie și Mihai Dumbravă, cunoscuţi publicului gălăţean. Au fost susţinuţi de Ştefan Tivodar și Alex Turcu, cu binevenite improvizaţii ce conferă culoare oricărui spectacol. A existat şi o surpriză a serii, datorată celor câteva minute, dăruite de poetul Mihail Gălăţanu.

Ce concluzie s-ar putea contura? Că zâmbetul nu face rău, chiar dacă uneori e puţintel amar, că poezia reglează natural metabolismul?

Dacă citez din "ziua în care poezia nu a salvat lumea" (Andrei Velea), simt hazul de necaz, însă dacă-i  bal, să fie bal! Altfel citit/spus textul, viaţa fără poezie nu se poate, chiar dacă... "poezia nu a însemnat niciodată mare lucru /  în afară de o duzină de legi scrise în versuri, /  nişte doamne cucerite /  şi o mână de regi distraţi copios, /  poezia nu a contat / altminteri, dacă poezia ar fi însemnat mare lucru, /  ar fi stârnit războaie, i s-ar fi alocat resurse, /  iar poeţii ar fi avut / case impunătoare /   şi demnităţi înalte în stat "

O altfel de cronică Pâş, pâş, în Bucureşti pe furiş!

Articol semnat de Claudia Minela si preluat de pe Bocancul Literar.ro.

Duminică, 22 aprilie 2012,  Cenaclul Pariu pe Prietenie a fost gazda grupului de scriitori din Galaţi, tineri dinamici, spirituali, joviali, tineri care ştiu să-şi pună în valoare talentul.

Cu gălăţenii la bord s-a cutremurat podeaua corabiei Mojo. Nici blândul căpitan de vas, Sorin Teodoriu, n-a scăpat, n-a mai rămas la fel de blânduţ din pricina  piraţilor scrisului, veniţi de pe insula Gălăţica, acolo unde toată suflarea literară este infestată de virusul ha-ha-ha, un virus  al veseliei pe care piraţii îl transmit pe cale orală, locomotoare şi bericomană. Piraţii gălăţeni, oameni puternici,  cu  harul scrisului, au poposit şi în Bucureşti, lăsând virusul să-şi facă de cap printre localnicii posaci, plictisiţi şi rigizi. Păi ce, mai poţi sta la fel  în faţa veseliei lor?Nooooooooo!

Mişunând ca vremea rea printre ei, am aflat multe… eheeeeei! Nu vă împărtăsesc decât două dintre acele descoperiri, scăpate în faţa unei buburuze inofensive şi simpatice, adică io…  dacă vă luaţi după aparenţe, s-ar putea să aveţi suprize.  

Am avut onoarea să-l cunosc pe simpaticul Laurenţiu Pascal -Păsărilă, un tip haios şi înalt, precum Coloana Infinitului. ,,ştii unde sunt eu acum?’’, zice. ,,la mojo club’’, zic. ,,greşit’’ zice. (eeeei , asta-i acum, gogule, doar n-o să-ţi treacă prin cap să te contrazici cu mine, că nu-i de bine, zice minte mea în gândul ei! ). ,,la grătar cu prietenii, la iarbă verde sunt acum!continuă el amuzat…’’.(auci! Săracu’ uriaş, e clar,  o fi uitat să se aplece la intrarea în budă şi i-o fi pălit tavanu’, una, fix în moalele capului, zic, uitându-mă ca cioara-n scorbură la figura zâmbăcioasă din faţa mea). N-am avut curajul să-l contrazic, de teamă să nu mă transforme în vreun cotleţel  pe care să-l pună pe grătarul încins.) ,,da, aşa m-au păcălit prietenii, mi-au spus că mergem la grătar, şi m-am trezit aici, la Bucureşti, zice râzând cu poftă. Nu e pentru prima dată când îmi  fac asta, aşa m-am trezit şi  cu poezii în antologie. Eu nu  prea scriu poezii, scriu piese de teatru…’’. ,,waw! exclam, am de-a face cu un dramaturg în devenire.’’,, piese de teatru pentru copii, continuă mândru… soţia mea e profesoară de matematică şi ştii cum e la serbări’’. ,,frumos mi-am spus, profesoară de mate? Acum înţeleg de ce-i tot punea buzele în paranteză, deşi îi dădea mereu cu virgulă, de ce îi tot scana sinus şi cosinus din sticla cu bere, din care rezulta  degajat, de fiecare dată,  arctg de x…).

O altă dezvăluire a fost aceea a Simonei Toma care-mi spunea cu modestie, dar şi cu bucurie, că a reuşit să obţină sponsorizare pentru venirea în Bucureşti, de la consiliul local.  Am primit în dar antologia ,,Cuvinte Noi  pe Domnească’’, Editura  Centrului Cultural ,,Dunărea de jos’’. Când am intrat în posesia cărţii, primul gând a fost să obţin semnătura autorilor prezenţi la Pariu pe Prietenie. Echipa de şoc a percutat imediat. Cu ajutorul Tatianei Nona, primul autor gălăţean extras şi expus publicului, am reuşit să-mi împlinesc  visul. Din colecţia mea de prieteni, lipsea o antologie care să poarte amprenta (semnătura)autorilor aflaţi acolo.  Restul exemplarelor  dăruite de gălăţeni  vor ajunge în diverse colţuri ale ţării - Călăraşi, Focşani, Cugir - precum şi pe alte meleaguri în afara graniţelor, unde prietenii mei români, iubitori de literatură,  le aşteaptă : Germania, Italia, America, Spania.  Cărţile  trebuie să circule, să fie cunoscute, traduse  în alte limbi. Avem scriitori buni care merită să fie  mediatizaţi, promovaţi. Piraţii gălăţeni pot reprezenta o generaţie, un edificiu al cuvântului frumos.

 O altă surpriză mi-a fost oferită indirect de către distinsa doamnă Stela Iorga, căreia îi multumesc din suflet pentru generozitatea de a-şi dărui cărţile. Mi-au fost înmânate de către Simona Toma, poetă, liderul grupului gălăţean, cu un mesaj  special transmis de  autoare: ,,..rugămintea mea este să dăruiţi volumele de le trimit, unor oameni care să iubească,,fioros’’ litera scrisă, prin urmare să ştie a preţui o carte…’’. Am primit cu mare bucurie  sacoşa plină cu volume de poezii  ,,Coffin Blues’’, pe care le-am şi împărţit celor care ştiu ,,a preţui o carte’’.  

Alt gălăţean pe care-l admir pentru  lirica sa  este Andrei Velea. Mi-am dorit să-l cunosc personal şi datorită lui Ştefan Ciobanu, acest lucru a fost posibil. Îţi mulţumesc Ştef, prietene! Chiar dacă n-o arăt, sunt alături de tine cu gândul şi sufletul. Îmi lipseşti. Ştiu că ţi-e greu, dar te vrem alături de noi.

Simpaticul şi talentatul Adrian Velea mi-a dăruit la rându-i gând din gândul său, suflet, din sufletul său - ,,Hotel în Atlantida’’, Fundaţia culturală Antares şi ,,Gimnastul fără plămâni’’, editura Centrul cultural ,,Dunărea de Jos’’, Galaţi.

Despre seara gălăţeană nu pot spune decât că a fost o seară explozivă. Oamenii aceştia ştiu să-şi facă viaţa mai frumoasă. Admir spiritul  de echipă, voioşia, bucuria trăită în fiecare moment. Poezia şi muzica, buna dispoziţie, au fost elementele forte ale  unei seri minunate.

Evenimentul debutează  prin extragerea unui bileţel în care se afla un fragment din lectura  unuia dintre scriitorii invitaţi la Pariu pe Prietenie.

Prima extrasă a fost  Tatiana Nona: ,,După trei ani, oglinda mea cu gânduri, cu amintiri cu tot, cu mugetul ei puternic, de clopot, şi laptele cald, mirosind a câmp,  a pădure şi a toamnă, s-a risipit…în abator…’’;

Au urmat apoi toţi ceilalţi autori.

Matei Ionuţ : ,,Ana iubeşte pe Ionuţ aşa scria pe copac/ şi numai pe el continua pe următorul/ şi aceşti copaci creşteau mult mai repede/ se scuturau de frunze, inmugureau şi plesneau varul de pe trunchi’’;

Alexandru Maria: ,,sunt mai calm decât ca de obicei(soareleeste amputat şi-mi /murdăreşte cerul czu verde)/îmi este şi frig(câţiva pinguini imperiali şipă că lor le e bine, mie de ce nu),/ mai aflu şi că pământul ne ănghite fir cu fir cu o răbdare teribilă’’;

Andrei Velea: ,,poeţii nu bat apa în piuă,/ ei sorb din ea ca dintr-n pahar plin în deşert nectarul fanteziilor/ despre cum ar putea/ fi lumea mai bună’’;

Laurenţiu Pascal: ,,În aşteptarea cercului bătrânii stau în boxa martorilor mestecând ploaia/…’’;

Elena Donea : ,,Mirosul yilei de mâine în părul tău, aşteptarea, căutarea, /recunosc că nu pot să recunosc că mi-e dor, că până şi spaţiul ăsta dintre noi ne menţine complici/la aceeaşi aşteptare’’;

Andra Pelineagra: ,,Ştiam că Ileana Cosânzeana când va creşte va avea o ţigară în mână în loc de bagheta magică! Iar Făt-Frumos … va umbla după seringi nefolosite…’’;

Octavian Miclescu: ,,…Tot oamenii spun că singura fântână a fost făcută de tătari, pe care a astupat-o Vodă cu flăcăii de prin împrejurimi.’’;

Nicoleta Onofrei (bum, bum , bum …): Inima picură paşi, picioarele yboară inimi…’’:

Anca Şerban: ,,simt căldura cu faţa mea cea nouă/cu faţa mea de nou născut ceea ce vine în lume …oraşul făr ziduri/pasărea fără spinări fluturele fără trup.’’;

Adrian Haidu: ,,…human resources, adică un/ om care se  pricepe la oameni, cum ar veni, se vede asta prin felul în care-mi vorbeşte.’’;

Simona Toma: ,,bufonul ce râde într-o parte mângâiat pe burtă de o zână/mi-a zis: ce mare ai crescut, ce preafrumos aduci din vale găleţile/cu apă de fântână’’;

Florin Buzdugan; ,,ieri păruşul meu era să ne scape printre degete, s-a ascuns, şmecherul după colivie…’’.

Am avut onoarea să-l avem printre noi pe domnul Victor Cilincă, jurnalist la ,,Viaţa liberă’’, scriitor, o prezenţă discretă care a savurat fiecare moment al serii. Alţi prieteni ai pariului au fost prezenţi în seara gălăţeană– Eugen Bot, poet, Clara Mărgineanu, poet, realizator TVR 2 cultural şi susţinător inverşunat al Pariului, Catia Maxim, romancier, Radu Pietreanu etc.

Momentele muzicale ne-au fost dăruite de cei trei muşchetari – Jenică Harja, Adrian Coman, Florin Chiriac – şi d’Artagnan – Ştefan Tivodar, muşchetari care au reuşi t să ţină sala în picioare cu ritmul şi interpretarea specială dată pieselor folk renumite, din repertoriul cantautorilor: Mircea Vintilă, Nicu Aalifantis, Florian Pitiş etc. Muzica a prins în vârtejul ei  spiritul gălăţean şi pe  cel bucureştean, deopotrivă, făcând pentru prima dată ca podeaua Clubului Mojo să se cu tremure de ritmul îndrăcit al celor patru muşchetari. Remarcabil mi s-a părut instrumentul de percuţie care printr-o  folosirea abilă a reuşit să transmită prin tam-tamurile percutante şi ritmul dinamic, o stare de bine tuturor celor prezenţi pe corabia Mojo.

Felicitări Gălăţeni, pentru seara minunată pe care ne-aţi oferit-o!  Încă un Pariu câştigat cu prietenia. Vă mai aşteptăm şi cu altă ocazie. Aplauze, apluze, aplauze!

Primul articol despre Serata Galateana de la Pariul pe Prietenie

Preluat de aici.
Grupul format din 13 tineri scriitori a dus literatura gălăţeană la Bucureşti. Aceştia au lansat, duminică, 22 aprilie, în Club Mojo, în cadrul cenaclului „Pariu pe prietenie”, antologia tinerilor autori gălăţeni „Cuvinte noi pe Domnească”. Volumul „Cuvinte noi pe Domnească”, apărut la editura Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, în 2011, cuprinde 23 de nume a câtorva dintre reprezentanţii generaţiei „2010”, aşa cum o numeşte scriitorul Andrei Velea, şi a fost lansat, duminică, în cadrul întâlnirilor cu muzică şi poezie „Pariu pe prietenie”. Gălăţenii au mers în Capitală la invitaţia lansată de Ştefan Ciobanu şi nu s-au făcut de ruşine, ba dimpotrivă. Generaţia tânără de scriitori, reprezentată la Pariu de Octavian Miclescu, Simona Toma, Adrian Haidu, Andrei Velea, Nicoleta Onofrei, Alexandru Maria, Nona Tatiana Ciofu, Elena Donea, Florin Buzdugan, Laurenţiu Pascal, Anca Şerban Gaiu, Matei Leonard şi Simona Vartolomei, a dat bucureştenilor un mic puls dunărean pozitiv. Tinerii, plecaţi cu un microbuz, încă de la 13.00, din parcarea Casei de Cultură a Sindicatelor din Galaţi, au ajuns în Bucureşti imediat după ora 16.00, iar la ora 18.00, însoţiţi de Mihail Gălăţanu, au păşit pe scările clubului. Amfitrionii serii au fost Sorin Teodoriu, din partea gazdelor, şi Simona Toma, din partea oaspeţilor. La eveniment nu au lipsit nici personalităţile culturale bucureştene ca Peter Sragher, Clara Mărgineanu, Mihail Gălăţanu, dar şi Ofelia Prodan şi Daniel D. Marin. Ajutaţi de muzica lui Ştefan Tivodar, Jenică şi Comănel şi cea a lui Hippie, gălăţenii au reuşit să realizeze o atmosferă frumoasă, dar şi să creeze o impresie bună. "Sunteţi un uragan, nu m-am aşteptat să fie aşa de frumos", a spus Claudia Minela Petre, o obişnuită a Pariului pe prietenie. Sorin Teodoriu a vrut să dea oaspeţilor niscaiva emoţii, întrucât a decis ca ordinea lecturilor să fie dată de o tragere la sorţi. Cea care a deschis seria recitalurilor poetice a fost Nona Tatiana Ciofu, iar după ea, fiecare şi-a aşteptat cu emoţie crescândă rândul, chiar dacă uneori antracturile de muzică mai degajau atmosfera în zona invitaţilor de la Galaţi. „Mi s-a părut mişto, atmosfera a fost ok, s-a cântat bine, de recitat… s-a recitat altfel şi a impulsionat publicul. S-a îmbinat bine muzica şi poezia, mi-a plăcut că recitalurile au fost acompaniate de muzică”, a spus Adrian Haidu, unul dintre tinerii scriitori. Gălăţenii par hotărâţi astfel să rupă barierele dintre provincia înţepenită şi autosuficientă şi să adere la ritmul scriiturii din Capitală şi, de ce nu, să se afirme, pentru că nu poţi fi scriitor numai la tine în cameră.
Maria Simionescu
 

Un nou numar al revistei 'Avangarda'! Lansarea e joi.

Coloana infinita a cartilor

Despre „Pareidolia” (Laurenţiu Belizan)

O să te muşc de umeri până îţi va da soarele

(despre „Pareidolia” de Laurenţiu Belizan)

Laurenţiu Belizan a debutat în toamna lui 2011 la editura Humanitas cu un volum de versuri ce poartă titlul „Pareidolia”. Voi explica puţin mai jos ce înseamnă acest cuvânt. Volumul a apărut în urma câştigării „Concursului de Debut Literar UniCredit”, ediţia a IV-a, 2011, iar lansarea a avut loc la Târgul de Carte „Gaudeamus”. Manuscrisul a mai participat la acelaşi concurs şi cu un an înainte, fără succes însă, aşa că, iată, perseverenţa şi talentul autorului au fost, totuşi, răsplătite de către un juriu format din Liviu Papadima, Paul Cernat şi Radu Paraschivescu. Laurenţiu Belizan s-a născut în Slobozia, a făcut liceu în Buzău şi facultatea la Bucureşti. Vârsta? Să spunem doar, aşa cum îi place autorului, că debutează la vârsta lui Arghezi.

Laurenţiu Belizan frecventează cu pasiune site-urile de literatură. Spre exemplu, pe „Agonia” (sau „poezie.ro”) are zeci de poeme publicate începând cu aul 2008. Cartea de debut este foarte consistentă, numără 190 de pagini. Încep cu un mic reproş, anume acela că este destul de dificil de urmărit (de către un cronicar) o carte de poeme într-atât de consistentă. Spunea bine cineva că un volum de versuri nu ar trebui să depăşească 70 de pagini. Dar să trecem cu vederea acest aspect, ţinând cont de faptul că, totuşi, e vorba de un debut (cu toate emoţiile şi lipsa lui de experienţă).

După ce am citit cartea până la jumătate, am pierdut notiţele şi a trebui să reiau lectura, iată-mă, în cele din urmă, la sfârşit! Dacă volumul ar fi fost organizat de „cicluri” sau pe „secvenţe” tematice de poeme, mi-ar fi fost mai comod să structurez materialul poetic. Laurenţiu, însă, ne prezintă un bloc compact de poeme. Iată că de această dată încep mai degrabă cu reproşurile: prea puţin poeme „rup rândul”, prea puţine contraste valorice. Volumul este destul de liniar, fără suficiente suişuri sau coborâşuri. Îmi amintesc de sfatul pe care Călinescu îl dădea în „Cursul de poezie”, acela de a alterna poemele mai bune cu cele mai puţin bune. Laurenţiu Belizan nu are poeme slabe, ci foarte multe poeme bune şi câteva excelente. El este, după cum remarcau şi alţi cronicari, un calofil. Poeme de dragoste, vag erotice, amintiri, referiri la lecturi şi realităţi medicale sau tehnologie, tot felul de meditaţii despre poezie sau despre viaţă, toate sunt prinse cu măiestrie şi rafinament într-o „broderie” de peste 190 de pagini. Cred că cea mai bună modalitate de a vă introduce în lumea poetică a lui Laurenţiu este să merg din vârf în vârf. Adică să trec prin câteva dintre poemele care sparg această uşoară impresie de liniaritate.

Să lămurim, pentru început, titlul. Ce este „pareidolia”? Este un efect secundar al creierului uman, generat din nevoia de a recunoaşte cu viteză sporită anumite obiecte comune, precum chipurile sau trupurile umane, pornind de la stimuli exteriori vagi. Mai precis: pareidolia intervine atunci când „vedem” chipuri umane în nori, pe feliile de pâine prăjită, ori siluete în zaţul de cafea scurs pe marginea ceştii. Pareidolia, ne spune Laurenţiu Belizan în poemul cu acelaşi titlu de la pagina 119, vine dintr-o nevoie de odihnă (şi nu e singurul poem în care autorul pledează pentru odihna şi pauza de la agitaţia cotidiană): „gura mea nu este decât o cicatrice/ pe cale de vindecare/ suntem programaţi să căutăm şabloane peste tot/ mintea are nevoie de odihnă în acest haos/ în care viaţa a devenit cel mai mare clişeu”. O amintire marcantă din copilărie: „nu am putut strivi/ în copilărie broasca râioasă/ care m-a umplut de negi/ o săptămână întreagă dimineţile/ bunica maria îmi acoperea faţa întreagă cu lapte/ şi o corcitură de pechinez mă lingea lacom”. Şi iată „efectul” pareidolia: „ionuţ m-a privit fascinat apoi în praful uliţei/ obrazul stâng mi se tămăduise/ pe cel drept rămăsese profilul actorului din jesus superstar/ care a dispărut după trei nopţi cu lună plină”. Frumos!

Un poem care a fost recitat de către criticul Paul Cernat cu ocazia lansării cărţii este şi preferatul meu: „Vin creioaneleeeee!” (p.27) Aici (ca şi în alte părţi), Laurenţiu Belizan îşi lasă cu adevărat fantezia „să zboare”, „s-o ia razna”. Imaginarul se împleteşte cu realul într-un mod neaşteptat, referinţele culturale sunt perfect nimerite, poemul făcându-ne să simţim cu adevărat pericolul „invaziei” creioanelor. Iată: „de sub masă de prin ghiozdane/ din colţul buzelor şi al urechilor/ vin creioanele ţopăie prin oraş pe picioroange/ uneori se mai scarpină în capul lor de gumă arabică […] vin creioaneleeeee!/ invazia lor de lăcustă pe geamuri/ pe mucegăiţii pereţi/ pe sub uşă gată să extermine albul foilor/ au pregătit asaltul catapultelor legiuni întregi de clone/ ochiul lor ciclopic ţinteşte un asteroid/ fiecare visând la o mână/ care scrie poveşti şi scrisori mamelor rămase în praguri/ sau iubitelor fără căpătâi […] vin creioaneleeeee!/ cohorte de muşte ameţite stive de mortăciuni pe stradă tauri/ în mijlocul lor creionul savonarola/ ascuţind cuvântul şi implantându-l în inima ta”. Şi pentru ce tot acest „balamuc”? Iată cât de frumos se termină poemul: „vin creioaneleeeee!/ sfârşitul lor înseamnă portretul tău pe asfaltul lumii/ un abur împrăştie rumeguşul lor de nisip// o mână scrie într-o limbă necunoscută/ eu/ tu/ dumnezeu”.

La pagina 92, un alt poem de factură similară celui de mai sus „rupe rândurile”: „poem din migdale amare”. „rasputin ar fi adorat-o pe mata hari/ dacă ea ar fi ştiu să gătească blinii/ ascunsă într-o matrioşka/ în timp ce el răscolea nopţile/ cu dinţii gata ascuţiţi să-i reteze sfârcurile”. Apoi continuă: „rasputin ar fi adorat-o pe mata hari/ ca pe o ţarină cu scuturi la sâni ca şi cum în prag de seară/ ceaslovul s-ar fi deschis mereu la aceeaşi rugăciune/ poate ea ar fi dansat prea sobru pe o turlă/ iar el încâlcind dezlegatul slovelor/ şi-ar fi lăsat prozeliţii într-o bojdeucă fără acoperiş/ ar fi îmbrăţişat drumul către casă cu ochii lui de şaman/ iar ea s-ar fi rotit în palma înceţoşată/ precum balerinele în cutii muzicale/ el pândind-o hulpav în spatele geamurilor”. Însă: „a venit decembrie/ istoria a împăturit ziarul cu ţari şi călugări/ pe sub gheaţă se mai aude oftatul lui rasputin/ cerul se chinuie să nască zăpezile/ iar clopotele tremură şi acum de frig”

Voi încheia această prezentare cu poemul care dă şi titlul acestei cronici: „o să muşc de umeri până îţi va da soarele” (p.14) Poemul este caracteristic unei nostalgii care străbate, ca un fir roşu, cartea. Iată: „pe masă au rămas câteva discuri de pâine/ şi două petale de crizantemă căzute din ochiul lui shiva/ dacă le-aş pune pe gramofonul bunicii/ ţi-ar ademeni glasul pe geam/ iar vocalele tale prelungi i-ar şterge praful lăsat de umbre”. Dar este bine cuprinsă şi atmosfera cuminte-erotică, precum şi modul neintrusiv al contactului cu realitatea palpabilă, cu „oraşul”: „te simt deasupra mea învârtind osiile unei constelaţii/ sunt un trup incomplet fără tine draga mea!/ să ne ascundem sub fân într-o căruţă ce râvneşte asfaltul citadelei!/ iar petalele de crizantemă ascunse în sân/ de privirile funcţionarilor grăbiţi/ la întâlnirea cu prima chenzină/ vor şterge suav ultimul vinil/ al patefonului din memoria mansardelor”

Horia Gârbea spunea undeva: „douămiismul apune şi e schimbat pe altceva” (http://horiagarbea.blogspot.com/2012/02/chiar-asa-schimbare-de-paradigma-in_28.html). Între numele care par a aduce „o schimbare de paradigmă în poezia românească”, figurează şi cel al lui Laurenţiu Belizan (cu eticheta de „ceva mai calofil”). Eu nu văd aşa. Îl văd, intr-adevăr, „ceva mai calofil” pe Laurenţiu Belizan, însă îl văd înafara oricărei „schimbări de paradigmă poetică”. Un poet bun pur şi simplu, în afara oricărei generaţii.

*publicat în revista Dunărea de Jos nr.122, aprilie 2012

Endless Book

„Endless Book”

Luni, 23 aprilie 2012 Centrul Cultural Dunărea de Jos va sărbători Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de Autor prin dezvelirea unei „coloane fără sfârşit” a cărţilor semnate de scriitori gălăţeni, o instalaţie de carte realizată de ariştii Eugen Ungureanu şi Sergiu Dumitrescu jr.
Proiectul se numeşte Endless Book şi va avea loc la Foişorul de pe Faleza Dunării luni, 23 aprilie începând cu orele 14.00.
De asemenea, scriitorii gălăţeni vor fi invitaţi să semneze în Book of Fame, o carte de onoare care va rămâne în arhiva Centrului Cultural Dunărea de Jos.
Elevii, studenţii, profesorii şi toţi cei care vor să doneze o carte pe 23 aprilie sunt aşteptaţi la Foişor. Cărţile donate vor ajunge la Biblioteca din raionul Leova prin grija şi amabilitatea Consulatului General al României de la Cahul.

Serată gălăţeană la Pariul pe Prietenie - 22 aprilie 2012

Antologia unei generaţii de poeţi este pentru cititor aidoma unei iubite care se apropie tăcută, îl seduce cu versurile şi poeţii ei, martori tăcuţi ai întâmplărilor trecute, repetabile în anii care or să vină şi or să-i aducă aminte cum a fost. O culegere de poezii reprezentative a unor autori ce aparţin unei singure generaţii nu face decât să cultive spiritul, să inspire cântecul şi sentimentul estetic. Iar publicul, ascultând versurile recitate de scriitorii lor, ca pe nişte copii îndrumaţi de părinţi, ascultând muzicieni şi cântecele lor ca pe alţi copii preţuiţi la fel de mult, se transformă cu totul în lumină şi devine mai bun şi mai curat sufleteşte.

Pariul pe Prietenie de duminică, 22 aprilie 2012, primeşte vizita scriitorilor şi muzicienilor din Galaţi, dacă doriţi să îi cunoaştem împreună, să îi ascultăm, să îi aplaudăm aşa cum doar noi, publicul Pariului din mansarda clubului Mojo ştim să o facem, vă aşteptăm cu drag.

Duminică, 22 aprilie, de la ora 18:00 punem pariu pe prietenia lor: Laurenţiu Pascal, Anca Şerban, Nicoleta Onofrei, Nona Tatiana, Alexandru Maria, Elena Donea, Florin Buzdugan, Simona Toma, Andrei Velea, Matei Leonard, Octavian Miclescu, Andra Pelineagra, Adrian Haidu. Muzicieni: Jenică şi Comănel din Trupa Verde, Hippie şi am convingerea că or să vină şi alţi artişti gălăţeni pe care îi ţinem deocamdată ascunşi.

Aşadar Seară Gălăţeană la Pariu pe Prietenie.

Vă aşteptăm la Mojo Club, Bucureşti, strada Gabroveni nr. 14, punct de reper Bd. I. C. Brătianu, vis-a-vis de Magazinul Cocor.

Intrarea liberă şi nu se fac rezervări telefonice.

Comunicat preluat de aici.

O dedicaţie de la a.g.secară

O dedicaţie de la a.g.secară pentru Andrei şi Florina în "Tecuciul literar-artistic"

M-am înscris în Asociaţia OPERA SCRISĂ.RO

Mai multe detalii despre Asociaţia OPERA SCRISĂ. RO – SOCIETATE DE GESTIUNE A DREPTURILOR DE AUTOR puteţi citi aici.

Afisul lecturii de la Cubul Critic

Recitand un poem pe scena colegiului Costache Negri, Galati

Aci!