Ce s-ar mai putea spune despre poezie, într-o lume pe care, în ultima vreme, ne-am obişnuit să o etichetăm ca orientată spre alte sfere decât cele stelare? Mărturisesc totuşi cu cea mai senină simplitate că poezia reprezintă o amplă desfăşurare de suflet ce desăvârşeşte o tulburătoare alchimie cu trupul şi, mai cred că într-o viaţă, cel puţin o poezie nemureşte. Prin urmare, fără a comite o pledoarie pentru poezie, semnalez cât se poate de prozaic iniţiativa serii gălăţene de poezie, de duminică 22 aprilie, de la Mojo Music Club, la Pariu pe Prietenie, eveniment cultural, găzduit de site-ul Bocancul Literar.
Prima imagine surprinsă de ochiul spectatorului a fost sala plină ochi cu tineri veseli şi lacomi de muzică şi poezie. Trei sferturi din public au fost gălăţeni veniţi cu microbuzul şi, preţ de câteva ore, inima poetică a oraşului de la malul Dunării a reuşit să rezoneze cu inima unei capitale, oarecum apatice şi cenuşii. Am constatat încă o dată cum, spre deosebire de cei din provincie, bucureştenii uită, uneori, să fie spontani şi veseli.
Miza ediţiei de duminică a Pariului pe Prietenie a fost prezentarea unui proiect de suflet, săvârşit de Centrul Cultural Dunărea de Jos http://www.ccdj.ro/ , o antologie de poezie, rod al activităţii cenaclurilor literare Clubul Critic Oblio şi Noduri Semne. Titlul interesant Cuvinte Noi pe Domnească - stradă cu rezonanţe speciale pentru gălăţeni - trimite la generaţia de poeţi gălăţeni 2000-2010 , dornici să schimbe ceva într-o lume literară cam aşezată şi cam greu de urnit din turnul de fildeş al prejudecăţilor sau din sfera strâmtă a orgoliilor şi ... intereselor.
Chiar dacă nu a făcut obiectul întâlnirii de duminică seară, pentru că am avut privilegiul să primesc un exemplar al acestei ediţii, am lecturat şi paginile de la început, o prefaţă mai specială semnată A. G. Secară, un autor al cărui condei îl preţuiesc şi care-ar trebui să fie mult mai cunoscut. Loc sub soare e, însă ce folos, nu-i aşa?
Revin la spectacolul propriu-zis, în timpul căruia, într-o atmosferă aş zice incendiară, câţiva poeţi au fost traşi la sorţi să-şi citească poemele. M-a impresionat bucuria fiecărui autor când îşi lectura textul, cu mai mult sau mai puţin har.
Adrian Huidu, Alexandru Maria, Anca Şerban Gaiu, Andra Pelineagră , Andrei Velea, Elena Donea, Florin Buzdugan, Laurenţiu Pascal, Leonard Matei, Nicoleta Onofrei, Octavian Miclescu, Simona Toma,Tatiana Nona Ciofu, Simona Vartolomei au fost câteva din numele autorilor antologiei care au recitat pe scena de la Mojo Music Club. Frumoşi, cu toţii, graţie luminii ce strălucea pe chipurile lor!
Evident, muzica a continuat poezia, în clipe de respiro cu Jenică şi Comănel din trupa Verde, Hippie și Mihai Dumbravă, cunoscuţi publicului gălăţean. Au fost susţinuţi de Ştefan Tivodar și Alex Turcu, cu binevenite improvizaţii ce conferă culoare oricărui spectacol. A existat şi o surpriză a serii, datorată celor câteva minute, dăruite de poetul Mihail Gălăţanu.
Ce concluzie s-ar putea contura? Că zâmbetul nu face rău, chiar dacă uneori e puţintel amar, că poezia reglează natural metabolismul?
Dacă citez din "ziua în care poezia nu a salvat lumea" (Andrei Velea), simt hazul de necaz, însă dacă-i bal, să fie bal! Altfel citit/spus textul, viaţa fără poezie nu se poate, chiar dacă... "poezia nu a însemnat niciodată mare lucru / în afară de o duzină de legi scrise în versuri, / nişte doamne cucerite / şi o mână de regi distraţi copios, / poezia nu a contat / altminteri, dacă poezia ar fi însemnat mare lucru, / ar fi stârnit războaie, i s-ar fi alocat resurse, / iar poeţii ar fi avut / case impunătoare / şi demnităţi înalte în stat "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu