O altfel de cronică Pâş, pâş, în Bucureşti pe furiş!

Articol semnat de Claudia Minela si preluat de pe Bocancul Literar.ro.

Duminică, 22 aprilie 2012,  Cenaclul Pariu pe Prietenie a fost gazda grupului de scriitori din Galaţi, tineri dinamici, spirituali, joviali, tineri care ştiu să-şi pună în valoare talentul.

Cu gălăţenii la bord s-a cutremurat podeaua corabiei Mojo. Nici blândul căpitan de vas, Sorin Teodoriu, n-a scăpat, n-a mai rămas la fel de blânduţ din pricina  piraţilor scrisului, veniţi de pe insula Gălăţica, acolo unde toată suflarea literară este infestată de virusul ha-ha-ha, un virus  al veseliei pe care piraţii îl transmit pe cale orală, locomotoare şi bericomană. Piraţii gălăţeni, oameni puternici,  cu  harul scrisului, au poposit şi în Bucureşti, lăsând virusul să-şi facă de cap printre localnicii posaci, plictisiţi şi rigizi. Păi ce, mai poţi sta la fel  în faţa veseliei lor?Nooooooooo!

Mişunând ca vremea rea printre ei, am aflat multe… eheeeeei! Nu vă împărtăsesc decât două dintre acele descoperiri, scăpate în faţa unei buburuze inofensive şi simpatice, adică io…  dacă vă luaţi după aparenţe, s-ar putea să aveţi suprize.  

Am avut onoarea să-l cunosc pe simpaticul Laurenţiu Pascal -Păsărilă, un tip haios şi înalt, precum Coloana Infinitului. ,,ştii unde sunt eu acum?’’, zice. ,,la mojo club’’, zic. ,,greşit’’ zice. (eeeei , asta-i acum, gogule, doar n-o să-ţi treacă prin cap să te contrazici cu mine, că nu-i de bine, zice minte mea în gândul ei! ). ,,la grătar cu prietenii, la iarbă verde sunt acum!continuă el amuzat…’’.(auci! Săracu’ uriaş, e clar,  o fi uitat să se aplece la intrarea în budă şi i-o fi pălit tavanu’, una, fix în moalele capului, zic, uitându-mă ca cioara-n scorbură la figura zâmbăcioasă din faţa mea). N-am avut curajul să-l contrazic, de teamă să nu mă transforme în vreun cotleţel  pe care să-l pună pe grătarul încins.) ,,da, aşa m-au păcălit prietenii, mi-au spus că mergem la grătar, şi m-am trezit aici, la Bucureşti, zice râzând cu poftă. Nu e pentru prima dată când îmi  fac asta, aşa m-am trezit şi  cu poezii în antologie. Eu nu  prea scriu poezii, scriu piese de teatru…’’. ,,waw! exclam, am de-a face cu un dramaturg în devenire.’’,, piese de teatru pentru copii, continuă mândru… soţia mea e profesoară de matematică şi ştii cum e la serbări’’. ,,frumos mi-am spus, profesoară de mate? Acum înţeleg de ce-i tot punea buzele în paranteză, deşi îi dădea mereu cu virgulă, de ce îi tot scana sinus şi cosinus din sticla cu bere, din care rezulta  degajat, de fiecare dată,  arctg de x…).

O altă dezvăluire a fost aceea a Simonei Toma care-mi spunea cu modestie, dar şi cu bucurie, că a reuşit să obţină sponsorizare pentru venirea în Bucureşti, de la consiliul local.  Am primit în dar antologia ,,Cuvinte Noi  pe Domnească’’, Editura  Centrului Cultural ,,Dunărea de jos’’. Când am intrat în posesia cărţii, primul gând a fost să obţin semnătura autorilor prezenţi la Pariu pe Prietenie. Echipa de şoc a percutat imediat. Cu ajutorul Tatianei Nona, primul autor gălăţean extras şi expus publicului, am reuşit să-mi împlinesc  visul. Din colecţia mea de prieteni, lipsea o antologie care să poarte amprenta (semnătura)autorilor aflaţi acolo.  Restul exemplarelor  dăruite de gălăţeni  vor ajunge în diverse colţuri ale ţării - Călăraşi, Focşani, Cugir - precum şi pe alte meleaguri în afara graniţelor, unde prietenii mei români, iubitori de literatură,  le aşteaptă : Germania, Italia, America, Spania.  Cărţile  trebuie să circule, să fie cunoscute, traduse  în alte limbi. Avem scriitori buni care merită să fie  mediatizaţi, promovaţi. Piraţii gălăţeni pot reprezenta o generaţie, un edificiu al cuvântului frumos.

 O altă surpriză mi-a fost oferită indirect de către distinsa doamnă Stela Iorga, căreia îi multumesc din suflet pentru generozitatea de a-şi dărui cărţile. Mi-au fost înmânate de către Simona Toma, poetă, liderul grupului gălăţean, cu un mesaj  special transmis de  autoare: ,,..rugămintea mea este să dăruiţi volumele de le trimit, unor oameni care să iubească,,fioros’’ litera scrisă, prin urmare să ştie a preţui o carte…’’. Am primit cu mare bucurie  sacoşa plină cu volume de poezii  ,,Coffin Blues’’, pe care le-am şi împărţit celor care ştiu ,,a preţui o carte’’.  

Alt gălăţean pe care-l admir pentru  lirica sa  este Andrei Velea. Mi-am dorit să-l cunosc personal şi datorită lui Ştefan Ciobanu, acest lucru a fost posibil. Îţi mulţumesc Ştef, prietene! Chiar dacă n-o arăt, sunt alături de tine cu gândul şi sufletul. Îmi lipseşti. Ştiu că ţi-e greu, dar te vrem alături de noi.

Simpaticul şi talentatul Adrian Velea mi-a dăruit la rându-i gând din gândul său, suflet, din sufletul său - ,,Hotel în Atlantida’’, Fundaţia culturală Antares şi ,,Gimnastul fără plămâni’’, editura Centrul cultural ,,Dunărea de Jos’’, Galaţi.

Despre seara gălăţeană nu pot spune decât că a fost o seară explozivă. Oamenii aceştia ştiu să-şi facă viaţa mai frumoasă. Admir spiritul  de echipă, voioşia, bucuria trăită în fiecare moment. Poezia şi muzica, buna dispoziţie, au fost elementele forte ale  unei seri minunate.

Evenimentul debutează  prin extragerea unui bileţel în care se afla un fragment din lectura  unuia dintre scriitorii invitaţi la Pariu pe Prietenie.

Prima extrasă a fost  Tatiana Nona: ,,După trei ani, oglinda mea cu gânduri, cu amintiri cu tot, cu mugetul ei puternic, de clopot, şi laptele cald, mirosind a câmp,  a pădure şi a toamnă, s-a risipit…în abator…’’;

Au urmat apoi toţi ceilalţi autori.

Matei Ionuţ : ,,Ana iubeşte pe Ionuţ aşa scria pe copac/ şi numai pe el continua pe următorul/ şi aceşti copaci creşteau mult mai repede/ se scuturau de frunze, inmugureau şi plesneau varul de pe trunchi’’;

Alexandru Maria: ,,sunt mai calm decât ca de obicei(soareleeste amputat şi-mi /murdăreşte cerul czu verde)/îmi este şi frig(câţiva pinguini imperiali şipă că lor le e bine, mie de ce nu),/ mai aflu şi că pământul ne ănghite fir cu fir cu o răbdare teribilă’’;

Andrei Velea: ,,poeţii nu bat apa în piuă,/ ei sorb din ea ca dintr-n pahar plin în deşert nectarul fanteziilor/ despre cum ar putea/ fi lumea mai bună’’;

Laurenţiu Pascal: ,,În aşteptarea cercului bătrânii stau în boxa martorilor mestecând ploaia/…’’;

Elena Donea : ,,Mirosul yilei de mâine în părul tău, aşteptarea, căutarea, /recunosc că nu pot să recunosc că mi-e dor, că până şi spaţiul ăsta dintre noi ne menţine complici/la aceeaşi aşteptare’’;

Andra Pelineagra: ,,Ştiam că Ileana Cosânzeana când va creşte va avea o ţigară în mână în loc de bagheta magică! Iar Făt-Frumos … va umbla după seringi nefolosite…’’;

Octavian Miclescu: ,,…Tot oamenii spun că singura fântână a fost făcută de tătari, pe care a astupat-o Vodă cu flăcăii de prin împrejurimi.’’;

Nicoleta Onofrei (bum, bum , bum …): Inima picură paşi, picioarele yboară inimi…’’:

Anca Şerban: ,,simt căldura cu faţa mea cea nouă/cu faţa mea de nou născut ceea ce vine în lume …oraşul făr ziduri/pasărea fără spinări fluturele fără trup.’’;

Adrian Haidu: ,,…human resources, adică un/ om care se  pricepe la oameni, cum ar veni, se vede asta prin felul în care-mi vorbeşte.’’;

Simona Toma: ,,bufonul ce râde într-o parte mângâiat pe burtă de o zână/mi-a zis: ce mare ai crescut, ce preafrumos aduci din vale găleţile/cu apă de fântână’’;

Florin Buzdugan; ,,ieri păruşul meu era să ne scape printre degete, s-a ascuns, şmecherul după colivie…’’.

Am avut onoarea să-l avem printre noi pe domnul Victor Cilincă, jurnalist la ,,Viaţa liberă’’, scriitor, o prezenţă discretă care a savurat fiecare moment al serii. Alţi prieteni ai pariului au fost prezenţi în seara gălăţeană– Eugen Bot, poet, Clara Mărgineanu, poet, realizator TVR 2 cultural şi susţinător inverşunat al Pariului, Catia Maxim, romancier, Radu Pietreanu etc.

Momentele muzicale ne-au fost dăruite de cei trei muşchetari – Jenică Harja, Adrian Coman, Florin Chiriac – şi d’Artagnan – Ştefan Tivodar, muşchetari care au reuşi t să ţină sala în picioare cu ritmul şi interpretarea specială dată pieselor folk renumite, din repertoriul cantautorilor: Mircea Vintilă, Nicu Aalifantis, Florian Pitiş etc. Muzica a prins în vârtejul ei  spiritul gălăţean şi pe  cel bucureştean, deopotrivă, făcând pentru prima dată ca podeaua Clubului Mojo să se cu tremure de ritmul îndrăcit al celor patru muşchetari. Remarcabil mi s-a părut instrumentul de percuţie care printr-o  folosirea abilă a reuşit să transmită prin tam-tamurile percutante şi ritmul dinamic, o stare de bine tuturor celor prezenţi pe corabia Mojo.

Felicitări Gălăţeni, pentru seara minunată pe care ne-aţi oferit-o!  Încă un Pariu câştigat cu prietenia. Vă mai aşteptăm şi cu altă ocazie. Aplauze, apluze, aplauze!