(pe Facebook)
* VIZIUNI PE LA SPATELE LUMII
Motto : "O lectură adevărată e ca o înălţare : mută orizontul cu tot cu cititor ." (Costel Zăgan)
Cu poetul ANDREI VELEA m-am întălnit într-o antologie hai-hui : pline
de plumbul talentului, poemele sale (m-) au lovit în plin.N-am apucat să
zic nici pâs, şi un nou tir de poeme m-a luat prin surprindere :
cică... LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ.Cum puteam eu să contra-zic un poet de-un asemenea calibru liric?
Păi, dacă eul liric poate oricând să surpridă într-un pastel imaginar
însăşi justiţia masturbându-se în piaţa poporului, în vreme ce "un vameş
ne caută pe sub coaste / de ţigări băuturi droguri/ viaţă".Dar el
bolboroseşte de de fel de viziuni .
Viziuni , şi viziuni : pe la spatele lumii. Sau al lunii. Dincolo de soare. Ori dincolo de noapte.
Viziuni elegante. Şi viziuni trunchiate. Din rafinament. Ori din viteza : de emisie / recepţie/receptare. :
"un individ fără ochi / şi-a conectat orga la ţevile blocului / şi repetă, posedat, fuga lui bach. "
Cuvintele dizlocă parcă (i)realitate, substituind-o. Lucruri, pe jumătate strigăt, prind viaţă în jurul cititorului :
"prietenii mei din salon se extaziau când creştea pâinea / şi găseau insuportabil zgomotul înfloririi ghioceilor."
Oare, într-adevăr, "LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ" ? Să sperăm , totuşi, că
nu-i decât o carte, oricât de bună ar fi ea, şi nu un adevăr ! Oricât
de jigărit ar fi el !
Costel Zăgan
Articol preluat de pe site-ul Viaţa Liberă Galaţi. Aici!
Andrei Velea este cel mai premiat
tânăr scriitor din Galaţi. A debutat în 2010, la vârsta de treizeci de
ani, cu un volum de poeme intitulat „Gimnastul fără plămâni” (Editura
Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galaţi), o antologie de poeme, pentru
care a primit patru premii: la „Porni Luceafărul” (Botoşani), Premiul
Uniunii Scriitorilor Filiala Sud-Est (Galaţi), la Festivalul „Emil
Botta” din Adjud şi în cadrul „Serilor de poezie de la Negrileşti” (Liga
Scriitorilor din Vrancea).
În 2011 a publicat cel de-al doilea volum, „Hotel în Atlantida”, apărut la Editura Fundaţiei Culturale Antares şi a continuat să ia premii, de data aceasta pentru proză scurtă - Marele Premiu al Festivalului Naţional de Literatură „Eusebiu Camilar – Magda Isanos”, Premiul al III-lea la Concursul Naţional de Proză „Marin Preda”, Menţiune la Concursul Naţional de Proză „Mihail Sadoveanu” şi Premiul I la secţiunea proză scurtă din cadrul Concursului Naţional „Text Construct”. Însă şi poeziile sale au continuat să fie premiate, cel mai important fiind premiul Premiul I la Concursul Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”, ediţia a VI-a, octombrie 2012, pentru poemele din cel de-al treilea volum al său, „Lumea e o pisică jigărită”, apărut la Editura Brumar, volum ce va fi lansat sâmbătă, la ora 11,00, la sediul Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor – filială al cărei membru stagiar este din 2012.
În 2011 a publicat cel de-al doilea volum, „Hotel în Atlantida”, apărut la Editura Fundaţiei Culturale Antares şi a continuat să ia premii, de data aceasta pentru proză scurtă - Marele Premiu al Festivalului Naţional de Literatură „Eusebiu Camilar – Magda Isanos”, Premiul al III-lea la Concursul Naţional de Proză „Marin Preda”, Menţiune la Concursul Naţional de Proză „Mihail Sadoveanu” şi Premiul I la secţiunea proză scurtă din cadrul Concursului Naţional „Text Construct”. Însă şi poeziile sale au continuat să fie premiate, cel mai important fiind premiul Premiul I la Concursul Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”, ediţia a VI-a, octombrie 2012, pentru poemele din cel de-al treilea volum al său, „Lumea e o pisică jigărită”, apărut la Editura Brumar, volum ce va fi lansat sâmbătă, la ora 11,00, la sediul Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor – filială al cărei membru stagiar este din 2012.
„Orice poate fi prilej de poezie…”
„Eram în curtea unei spălătorii auto, printre maşini, detergenţi, anvelope şi gaze de eşapament, când a trecut prin faţa maşinii mele o pisică mică, neagră, fantomatică, vai de capul (şi de coada) ei”, povesteşte Andrei Velea, motivându-şi, totodată, titlul şi ideea cărţii: „Am avut o viziune: m-am gândit că o astfel de „arătare” este un simbol al fragilităţii lumii în care trăim. Aşa s-a născut un poem de două versuri, poem care mai apoi a dat titlul cărţii „Lumea e o pisică jigărită”. De-a lungul alcătuirii acestei cărţi (doi-trei ani) am avut următoarea idee: că poezia are şi această menire: să fie „critică”, puţin „cinică” chiar, să fie suficient de „trează” încât să NU propună „o fugă de lume”, ci „în lume”. O adâncire în „vertijul lucidităţii” şi nu o evadare în „mister sau visare”, în „lumi paralele”. Şi am descoperit ce drog puternic se ascunde aici… Şi că orice poate fi prilej de poezie: depinde doar de CUM priveşti lucrurile. Şi că, până la urmă, asta mă atrage: să (încerc să) scot poezie şi din piatră seacă, s-o caut acolo unde simţul comun spune: „Nu! nu căuta acolo!”
Florin Iaru scrie despre Andrei Velea că acesta „crede în virtuţile poetice ale realităţii înconjurătoare şi are acea intuiţie care îl ajută să extragă esenţa lirică din aglomeraţia de date înconjurătoare. Ăsta e un talent, şi nu unul obişnuit. E şi curaj, pentru că, de multe ori, poezia lui stă la graniţa dintre da şi nu, dintre sublim şi ridicol – şi le înfruntă pe amândouă”. Iar Mihail Gălăţeanu e şi mai plastic în exprimare: „Universul lui Andrei Velea este populat de târfe, combinişti, peşti, poeţi – ca şi universul real”.
În prezent, Andrei Velea are în lucru un mic volum de poeme „inspirate” de versurile celor de la „The Doors” şi este pe punctul de a-şi mai vedea împlinit un vis: debutul cu un volum de proză scurtă. Însă până atunci, vă invită mâine, la ora 11,00, la Filiala Sud-Est a Uniunii Scriitorilor (strada Labirint nr.1), la lansarea volumului său „Lumea ca o pisică jigărită”. Cititorilor fideli ai ziarului le mai spunem că bunicul său din partea mamei a fost regretatul şi dragul nostru coleg Ion Palamiuc.
„Eram în curtea unei spălătorii auto, printre maşini, detergenţi, anvelope şi gaze de eşapament, când a trecut prin faţa maşinii mele o pisică mică, neagră, fantomatică, vai de capul (şi de coada) ei”, povesteşte Andrei Velea, motivându-şi, totodată, titlul şi ideea cărţii: „Am avut o viziune: m-am gândit că o astfel de „arătare” este un simbol al fragilităţii lumii în care trăim. Aşa s-a născut un poem de două versuri, poem care mai apoi a dat titlul cărţii „Lumea e o pisică jigărită”. De-a lungul alcătuirii acestei cărţi (doi-trei ani) am avut următoarea idee: că poezia are şi această menire: să fie „critică”, puţin „cinică” chiar, să fie suficient de „trează” încât să NU propună „o fugă de lume”, ci „în lume”. O adâncire în „vertijul lucidităţii” şi nu o evadare în „mister sau visare”, în „lumi paralele”. Şi am descoperit ce drog puternic se ascunde aici… Şi că orice poate fi prilej de poezie: depinde doar de CUM priveşti lucrurile. Şi că, până la urmă, asta mă atrage: să (încerc să) scot poezie şi din piatră seacă, s-o caut acolo unde simţul comun spune: „Nu! nu căuta acolo!”
Florin Iaru scrie despre Andrei Velea că acesta „crede în virtuţile poetice ale realităţii înconjurătoare şi are acea intuiţie care îl ajută să extragă esenţa lirică din aglomeraţia de date înconjurătoare. Ăsta e un talent, şi nu unul obişnuit. E şi curaj, pentru că, de multe ori, poezia lui stă la graniţa dintre da şi nu, dintre sublim şi ridicol – şi le înfruntă pe amândouă”. Iar Mihail Gălăţeanu e şi mai plastic în exprimare: „Universul lui Andrei Velea este populat de târfe, combinişti, peşti, poeţi – ca şi universul real”.
În prezent, Andrei Velea are în lucru un mic volum de poeme „inspirate” de versurile celor de la „The Doors” şi este pe punctul de a-şi mai vedea împlinit un vis: debutul cu un volum de proză scurtă. Însă până atunci, vă invită mâine, la ora 11,00, la Filiala Sud-Est a Uniunii Scriitorilor (strada Labirint nr.1), la lansarea volumului său „Lumea ca o pisică jigărită”. Cititorilor fideli ai ziarului le mai spunem că bunicul său din partea mamei a fost regretatul şi dragul nostru coleg Ion Palamiuc.
Angela Ribinciuc
