duminică, 20 octombrie 2013
joi, 17 octombrie 2013
Lansare Geraldine GHINEŢ
Avem deosebita plăcere de a vă invita la evenimentul de lansare
al romanului
"Luna ielelor"
de Geraldine Ghinet
Intalnirea va avea loc la Parcul de Soft în data de
31 octombrie,
ora 19.00, Sala Multimedia.
Printre invitati se numără poetele Angela BACIU si Cezarina ADAMESCU.
In cadrul evenimentului veti putea vedea si o expozitie de fotografie
semnata Simona ANDREI inspirata din subiectul romanului.
Vă asteptam cu drag!
Intrarea libera.
miercuri, 9 octombrie 2013
joi, 3 octombrie 2013
duminică, 29 septembrie 2013
Despre „Plaja de la Vadu” pe AgentiaDeCarte.ro
Preluat de pe AgenţiaDeCarte.ro
În curând, în cadrul Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus 2013, va avea loc lansarea volumului „Plaja de la Vadu” de Andrei Velea, Editura Brumar.
Pe plaja de la Vadu nu e înghesuială sau hărmălaie. De asta vorbele au delicateţe şi subînţelesuri, iar gesturile nu sunt întâmplătoare. Realismul lui Andrei Velea este tandru şi minuţios, însă cu multe falduri. Nu scapă nicio nuanţă sufletească, niciun gest cu semnificaţii laterale. Tonul general este firesc, iar scriitorul îşi tratează cititorul ca pe un prieten. O atmosferă primitoare este în această proză, care curge natural, dar deloc bătrânicios ori previzibil. Pur şi simplu nu îţi vine să stingi veioza şi să amâni lectura, aşa cum nu îţi vine să spui: ce şmecher se dă scriitorul ăsta! Bunul-simţ şi fineţea pot fi reţete de succes în vremurile cam în răspăr pe care le înfruntăm. – Felix Nicolau
„Plaja de la Vadu” de Andrei Velea
Sep 29th, 2013
În curând, în cadrul Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus 2013, va avea loc lansarea volumului „Plaja de la Vadu” de Andrei Velea, Editura Brumar.
Farmecul cărţilor scrise de tineri ţine mai mult de ceea ce promit decât de ceea ce izbutesc. Iar ceea ce promit e de fiecare dată ceva imens: reconstituirea lumii! Povestirile lui Andrei Velea îmi amintesc, nu de puţine ori, de cele ale lui Mircea Nedelciu. Asta nu ar fi neapărat o calitate. Calităţile prozei lui Andrei Velea vin mai curând din curiozitatea cu care investighează paradoxul naturii umane. Privirea lui vede excepţia, stranietatea, abisul acolo unde privirea comună nu vede decât uniformitate şi banal. Cunoaşte bine valoarea de întrebuinţare a cuvintelor, are inteligenţă epică şi intuiţii de scriitor autentic. Îndeplineşte, deci, condiţiile de bază pentru a purcede la reconstituirea lumii. Şi mai e un motiv pentru care aş îndrăzni să-l încurajez. Nu a urmat o facultate de litere, este de profesie informatician, prin urmare scrie fiindcă nu are încotro. Nu ştiu de câte ori i se va fi spus, de către unii sau alţii: lasă-te de scris, în definitiv un sfat util şi cât se poate de binevoitor, dar uite că nu s-a lăsat. Astfel încât acum, că m-a întrebat şi pe mine, mă văd obligat să-i spun: dă-i înainte! – Petru Cimpoeşu
Pe plaja de la Vadu nu e înghesuială sau hărmălaie. De asta vorbele au delicateţe şi subînţelesuri, iar gesturile nu sunt întâmplătoare. Realismul lui Andrei Velea este tandru şi minuţios, însă cu multe falduri. Nu scapă nicio nuanţă sufletească, niciun gest cu semnificaţii laterale. Tonul general este firesc, iar scriitorul îşi tratează cititorul ca pe un prieten. O atmosferă primitoare este în această proză, care curge natural, dar deloc bătrânicios ori previzibil. Pur şi simplu nu îţi vine să stingi veioza şi să amâni lectura, aşa cum nu îţi vine să spui: ce şmecher se dă scriitorul ăsta! Bunul-simţ şi fineţea pot fi reţete de succes în vremurile cam în răspăr pe care le înfruntăm. – Felix Nicolau
„Cu două săptămâni înaintea lansării cărţii de poeme „Gimnastul fără plămâni” (octombrie 2010), am prezentat în cadrul cenaclului „Cubul Critic Oblio” din Galaţi primele două proze scurte. Apoi am tot trimis texte pe la concursuri şi reviste. Nu mică mi-a fost surpriza să constat că sunt apreciate, aşa că am obţinut mai multe premii şi menţiuni la concursurile naţionale. Îl voi aminti doar pe cel de la Suceava-Udeşti: Marele Premiu „Eusebiu Camilar” la Festivalul naţional de literatură „Eusebiu Camilar – Magda Isanos”, 2011. Preşedintele juriului a fost prozatorul Petru Cimpoeşu, cel care semnează, cu multă amabilitate şi spirit critic (constructiv!), pe coperta a patra, alături de Felix Nicolau, un fin cunoscător al tinerilor scriitori şi un prieten al editurii Brumar. Le mulţumesc frumos celor doi scriitori!
Însă de la câteva texte premiate la o carte de proză scurtă e ceva distanţă… Mi-a trebuit un an să le pun cap la cap, să le cizelez. Şi ajutorul a doi prieteni! Este vorba de criticii Viorel Ştefănescu şi Adi Secară. Însă primul critic mi-a fost soţia, sub pixul căreia au „căzut” paragrafe (şi texte) întregi…
Cartea are patru „capitole”. „Luna pe scripeţi” conţine texte care se inspiră mai degrabă din realitatea „brută”, din cazuri de presă, din întâmplări reale dimprejurul meu. Plaja de la Vadu (multă vreme accesibilă doar militarilor în termen) e astăzi destinaţia preferată a celor care caută un colţ sălbatic de plajă, pustiu, a celor care „practică” nudismul sau chiar fac dragoste pe plajă. Apoi: „cazul” călugăriţei însărcinate, unde discuţiile de pe „Facebook” au fost decisive. Alte imagini cheie: cauciucuri sparte în parcare, babe clevetitoare pe scară, peripeţii printr-un sat din Republica Moldova, aventuri în Cipru, întâmplări cu bărbaţi bisexuali sau nevroze redate aproape clinic.
Capitolul al doilea („Cum ai trăit teoria conspiraţiei”) sondează apetenţa celor de azi către explicaţiile de tip conspirativ. Sunt mai degrabă texte „kafkiene”, nu la fel de „crude” ca primele. Lumi paralele, conspiraţii, pierderi şi regăsiri de identitate, oameni trăiţi de mistere şi felul în care sunt (sau nu sunt) împărtăşite secretele existenţiale…
„Alte broderii” (capitolul al treilea) conţine două texte. Primul e o „broderie” în jurul unei poveşti reale (am arhiva de „Messenger”, parol!) cu „swingeri” (cupluri care schimbă parteneri)… Cercetătorii britanici au stabili că asta e „fantezia la modă” în România zilelor de azi! A doua „broderie” e o parodie: oraşul Galaţi pune la cale cel mai mare recital de poezie din lume (record consemnat în „Guiness Book”). Nu trebuie să-l rataţi pe muncitorul Gicu recitând din „Gelu n-am” (Gellu Naum)!
Cartea se încheie cu un „Bonus”. E vorba de o monodramă intitulată „Păpuşa din podul bunicii”, micro-piesă scrisă „pentru” o tânără şi talentată actriţă gălăţeană: Petronela Buda. Am acceptat provocarea de a scrie despre studenta criminală de la Timişoara un text care să poată fi interpretat pe scenă într-un „one woman show” exploziv. Sper ca textul să vă convingă să-l aplaudaţi şi pe scenă!
Am revenit la editura Brumar după cartea de poeme „Lumea e o pisică jigărită” (2012). Seriozitatea şi profesionalismul lui Robert Şerban creează dependenţă! Lansarea cărţii „Plaja de la Vadu” va avea loc în cadrul Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus, 2013. Le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la realizarea şi apariţia ei, inclusiv sponsorilor (al căror bebe e născut de ziua lui Eminescu), cât şi celor care au binevoit să-mi destăinuie poveştile lor pe „Facebook”, pe „Messenger” sau faţă în faţă. Fără curiozitate şi un pic de indiscreţie nu există literatură!”, a declarat Andrei Velea.
duminică, 22 septembrie 2013
Prozatorul Petru Cimpoeşu despre viitoarea mea carte
Articol preluat de aici (adevărul.ro, 22 septembrie 2013)
Dă-i înainte
Articolul meu de azi nu e nici despre Roşia Montană, nici
despre cîinii maidanezi. E despre un tînăr scriitor. Se numeşte Andrei Velea, e
din Galaţi şi l-am cunoscut cu vreo doi ani în urmă, la un concurs literar din
Bucovina.
Acum vrea să publice o carte de proză scurtă şi, contînd pe
amabilitatea mea, mi-a trimis prin e-mail proiectul lui, ca să-i spun ce părere
am. Am ezitat mult timp înainte de a-i scrie, fiindcă nu prea ştiam ce. Tot
căutînd o formulă de răspuns, mi-am amintit de nostimada pusă cîndva în
circulaţie de poetul Mihai Ursachi. I s-a solicitat o listă de zece recomandări
pentru un tînăr care bate la porţile gloriei literare. Prima recomandare a
maestrului a fost: lasă-te de scris. A doua recomandare a fost, de asemenea:
lasă-te de scris. A treia, a patra şi aşa mai departe, a opta, a noua
recomandare, la fel: lasă-te de scris. Numai a zecea recomandare, şi ultima,
suna oarecum diferit: tot mai scrii? dacă-i aşa, dă-i înainte!
Vreau să spun că, ori de cîte ori mi se cere părerea în
legătură cu vreun tînăr sau o tînără care pare că ar avea talent literar şi
aşteaptă un sfat sau o încurajare de la un scriitor cu experienţă, cum se
presupune că aş fi eu, am o strîngere de inimă. Ce să-i spun? Mă aflu în faţa
unui destin pe care s-ar putea să-l deturnez de la traseul lui firesc. Mai cu
seamă în zilele noastre, în plină epocă a internetului, opţiunea pentru o
carieră de scriitor sau de artist este cît se poate de riscantă. Nu ştii de
fapt ce se va alege în cele din urmă din tînărul acela, ce va alege viaţa.
Fiindcă, s-a spus şi asta, tinereţea este ea însăşi un talent. Întrebarea e
dacă va mai rămîne talentul după ce tinereţea va trece. Dacă tînărul sau tînăra
de şaptesprezece sau douăzeci de ani va continua să scrie - şi mai ales să
citească, fiindcă un bun scriitor e, înainte de toate, un bun cititor! - şi la
treizeci sau patruzeci sau cincizeci de ani. Dacă împrejurările vieţii îl vor
lăsa sau o vor lăsa să o facă. Fiindcă simpla dorinţă, oricît de motivantă, nu
e suficientă. Mai ai nevoie şi de un pic de noroc. Am cunoscut în tinereţe
nenumăraţi inşi care, cum se spune cu o formulă niţel obosită, promiteau. S-au
ales dintre ei mai mulţi alcoolici decît scriitori sau altfel de artişti. Căci
şi în literatură, ca în oricare altă artă, e nevoie de sacrificii mari pentru a
ajunge la un nivel acceptabil de performanţă, după care aşteptările sunt pe
măsura sacrificiilor, iar frustrările pe măsura aşteptărilor. Ca să nu mai spun
că prestigiul social al vetustei meserii de scriitor este, în zilele noastre,
aproape de zero, ceea ce, altfel spus, înseamnă că nu ajung scriitori sau
artişti decît cei care nu au încotro. De fapt, asta ar putea fi o definiţie a
vocaţiei. Presupunînd că ai o inteligenţă peste medie, de ce să te faci scriitor,
cînd te-ai putea face antreprenor, sau profesor, sau medic, sau inginer, sau
aviator, sau avocat? Iată de ce: fiindcă nu ai încotro. Chiar dacă urmezi
oricare din meseriile acelea, pînă la urmă, dacă nu ai încotro, tot scriitor
ajungi.
Nu mă interesează cîtuşi de puţin aşa-zişii scriitori care
debutează la cincizeci de ani sau chiar după ce ies la pensie - şi sunt, vai, o
mulţime! Se pare că, de la o vreme, am devenit victima predilectă a unor astfel
de oportunişti. Pe biroul meu zac claie peste grămadă, necitite, o mulţime de
cărţi ale unor veleitari care s-au dus cu bani la tipografie şi s-au întors cu
un braţ de cărţi, împărţindu-le după aceea (obligatoriu cu dedicaţie)
prietenilor şi cunoştinţelor şi aşteptînd să fie lăudaţi. Eventual recomandaţi Uniunii
Scriitorilor. Nu puţini au ajuns astfel membri ai USR. Dar nu despre ei este
vorba aici, ci despre acei tineri care, aflaţi încă la vîrsta primelor
angajamente în faţa vieţii, aleg să meargă pe drumul lung, sinuos şi cu destule
privaţiuni al unei cariere în care, de regulă, peştişorul de aur ajunge în
undiţă tîrziu sau prea tîrziu, cînd nu mai ai nicio dorinţă.
Farmecul cărţilor scrise de tineri ţine mai mult de ceea ce
promit decît de ceea ce izbutesc. Iar ceea ce promit e de fiecare dată ceva
imens: reconstituirea lumii! Povestirile lui Andrei Velea îmi amintesc, nu de
puţine ori, de cele ale lui Mircea Nedelciu. Asta nu ar fi neapărat o calitate.
Calităţile prozei lui Andrei Velea vin mai curînd din curiozitatea cu care
investighează paradoxul naturii umane. Privirea lui vede excepţia,
stranietatea, abisul acolo unde privirea comună nu vede decît uniformitate şi
banal. Cunoaşte bine valoarea de întrebuinţare a cuvintelor, are inteligenţă
epică şi intuiţii de scriitor autentic. Îndeplineşte, deci, condiţiile de bază
pentru a purcede la reconstituirea lumii. Şi mai e un motiv pentru care aş
îndrăzni să-l încurajez. Nu a urmat o facultate de litere, este de profesie
informatician, prin urmare scrie fiindcă nu are încotro. Nu ştiu de cîte ori i
se va fi spus, de către unii sau alţii: lasă-te de scris, în definitiv un sfat
util şi cît se poate de binevoitor, dar uite că nu s-a lăsat. Astfel încît
acum, că m-a întrebat şi pe mine, mă văd obligat să-i spun: dă-i înainte!
sâmbătă, 24 august 2013
joi, 13 iunie 2013
luni, 3 iunie 2013
miercuri, 29 mai 2013
O pisică berlineză
Uite că un prieten s-a plimbat prin Berlin cu o pisică jigărită la subraţ. Danke, Ştefan Costandache!!!
vineri, 24 mai 2013
"Orgoliul" în cenaclul Noduri şi Semne (cronică)
Preluat de aici
Moto: "În şedinţa de cenaclu din data de 10 mai a.c., am declarat că proza citită de Radu Dragomir este nonliteratură iar autorul e total lipsit de talent. În semn de protest faţă de felul în care mi-a fost consemnată opinia şi întrucât nu este prima dată când îmi sunt deformate declaraţiile, anunţ oficial retragerea mea din "Cenaclul Noduri şi Semne" şi îmi declin calitatea de membru." (Viorel Ștefănescu)
Vinerea trecută, în şedinţa de cenaclu, Andrei Velea ne-a dat ocazia să ne manifestăm "orgoliile" cum putem mai bine. Aşa că, primul vorbitor despre proza scurtă, "Orgoliul", ce face subiectul celui de-al doilea volum al colecției cArtESENŢE-proză apărut la editura Centrului Cultural, nu putea fi altul decât corectorul de serviciu din Centru. "Ar fi bine ca textele să fie citite cu voce tare după ce le-ai scris, că astfel îţi dai seama de unele greşeli care apar", a spus a. g. orgo(se)cară. Cristina Orgoleanu a remarcat cursivitatea textului şi că descrierile dau atmosferă, dar n-are adâncime, "folosirea timpului prezent al verbelor aduce monotonie", a mai adăugat ea. Florin Orgouzdugan a spus "destul de facil, jonglat, experiment". Am dat copy-paste de la alte cronici. Ioanei Andrada Orgoliu-Tudorie i s-a părut o poveste firească, dar "merge spre banal" şi " unele descrieri sunt prea explicite". Orgolius Marius Grama a lăudat debutul în "volumaş" al lui Andrei Orgolea, pentru că e promiţător, apoi a arătat cu pixul pe text că "povesteşte cu uşurinţă ajutat de dialoguri, şi tot uşurinţa îl determină să aibă mici scăpări, mai uită să dea culoare povestirii". I-au mai plăcut "schimbarea planurilor între personaje" şi naraţiunea "la persoana a doua care ţine cititorul atent până la aflarea deznodământului”. Orgoletta Bobe s-a declarat dezamăgită că titlul a făcut-o să creadă că subiectul prozei e mai dur, dar în realitate s-a dovedit a fi prea soft. "Finalul este cel mai potrivit pentru titlu", a spus Nicoleta Orgonofris încheind şedinţa.
Cronicarul se întoarce din orgoliu la moto şi redă în continuare o replică, intrată deja în folclor, dintr-o şedinţă mai veche a cenaclului de la Casa Armatei. "Am înţeles că nu-ţi place cum scrie poeta din seara aceasta şi ai spus că scrie ca o oaie, dar cu oaia...ce-ai avut?"
Astăzi ne citeşte, tot la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului "Viaţa Liberă", Violeta Bobe.
Moto: "În şedinţa de cenaclu din data de 10 mai a.c., am declarat că proza citită de Radu Dragomir este nonliteratură iar autorul e total lipsit de talent. În semn de protest faţă de felul în care mi-a fost consemnată opinia şi întrucât nu este prima dată când îmi sunt deformate declaraţiile, anunţ oficial retragerea mea din "Cenaclul Noduri şi Semne" şi îmi declin calitatea de membru." (Viorel Ștefănescu)
Vinerea trecută, în şedinţa de cenaclu, Andrei Velea ne-a dat ocazia să ne manifestăm "orgoliile" cum putem mai bine. Aşa că, primul vorbitor despre proza scurtă, "Orgoliul", ce face subiectul celui de-al doilea volum al colecției cArtESENŢE-proză apărut la editura Centrului Cultural, nu putea fi altul decât corectorul de serviciu din Centru. "Ar fi bine ca textele să fie citite cu voce tare după ce le-ai scris, că astfel îţi dai seama de unele greşeli care apar", a spus a. g. orgo(se)cară. Cristina Orgoleanu a remarcat cursivitatea textului şi că descrierile dau atmosferă, dar n-are adâncime, "folosirea timpului prezent al verbelor aduce monotonie", a mai adăugat ea. Florin Orgouzdugan a spus "destul de facil, jonglat, experiment". Am dat copy-paste de la alte cronici. Ioanei Andrada Orgoliu-Tudorie i s-a părut o poveste firească, dar "merge spre banal" şi " unele descrieri sunt prea explicite". Orgolius Marius Grama a lăudat debutul în "volumaş" al lui Andrei Orgolea, pentru că e promiţător, apoi a arătat cu pixul pe text că "povesteşte cu uşurinţă ajutat de dialoguri, şi tot uşurinţa îl determină să aibă mici scăpări, mai uită să dea culoare povestirii". I-au mai plăcut "schimbarea planurilor între personaje" şi naraţiunea "la persoana a doua care ţine cititorul atent până la aflarea deznodământului”. Orgoletta Bobe s-a declarat dezamăgită că titlul a făcut-o să creadă că subiectul prozei e mai dur, dar în realitate s-a dovedit a fi prea soft. "Finalul este cel mai potrivit pentru titlu", a spus Nicoleta Orgonofris încheind şedinţa.
Cronicarul se întoarce din orgoliu la moto şi redă în continuare o replică, intrată deja în folclor, dintr-o şedinţă mai veche a cenaclului de la Casa Armatei. "Am înţeles că nu-ţi place cum scrie poeta din seara aceasta şi ai spus că scrie ca o oaie, dar cu oaia...ce-ai avut?"
Astăzi ne citeşte, tot la orele 18 trecute fix, la sediul Cotidianului "Viaţa Liberă", Violeta Bobe.
Debut Anca Şerban Gaiu
Anca Şerban Gaiu, draga noastră prietenă de la cenaclu, debutează! Lansarea de carte va avea loc vinerea viitoare (31 mai, orele 16) la teatrul Fani Tardini, Galaţi. Multe felicitări, Anca. SUCCES!!!
Balul cărţilor
joi, 23 mai 2013
În emisiune la Vox TV Galaţi
duminică, 19 mai 2013
Vizibilitatea tinerilor scriitori gălăţeni în ţară
Autor: Nicoleta Onofrei
Publicat Luni, 06 Mai 2013 00:00
Viaţa Liberă, Galaţi
Articol preluat de aici
Cu nu mai puţin de trei debuturi editoriale în 2012, tinerii scriitori gălăţeni fac paşi mici către o recunoaştere la nivel naţional. Toate cele trei debuturi în volum de poezie, Alexandru Maria, cu „Omul metodă”, Nona Tatiana Ciofu, cu „Fiara de hârtie”, şi Florin Buzdugan, cu „Mai mult de trei cuvinte”, s-au datorat secţiei Festivalului concurs „Porni Luceafărul” şi toate trei au fost publicate la edituri din afara Galaţiului. Asta înseamnă că toate cele trei manuscrise au fost percepute de către juriu ca fiind cele mai bune din ţară şi au decis că merită să fie publicate. Nu este puţin lucru ca, din sumedenia de manuscrise să fie alese tocmai cele ale unor gălăţeni. Astfel, manuscrisul de poezie al lui Alexandru Maria a fost premiat cu publicare de către editura Convorbiri literare, cel al Nonei Tatiana, în urma premiului acordat de editura Alfa, a fost publicat la editura Vinea, iar cel al lui Florin Buzdugan a fost premiat şi publicat de editura Junimea.
Suntem sau nu vizibili?
Cei trei consideră că gălăţenii mai au mult de muncit până la o recunoaştere naţională. „Trebuie să fim prezenţi la mai multe evenimentele literare din ţară”, consideră Nona Tatiana Ciofu. Potrivit tinerei autoare, dacă scriitorii de la Dunărea de Jos nu fac eforturi să meargă la tot ce înseamnă activitate literară, târguri de carte, festivaluri, concursuri din afara judeţului, au mici şanse să răzbată. Alexandru Maria consideră că, lăsând la o parte concursurile, cei din ţară nu prea au auzit de gălăţeni, asta poate şi pentru că de multe ori la concursuri premiile sunt doar o diplomă sau o publicare într-o revistă mai puţin cunoscută. „Dacă iei un premiu şi câştigi o diplomă sau eşti publicat într-o revistă care nu este aşa de citită, rămâi la fel de necunoscut, este prea puţin. Cred că există şi o lipsă de informare în ceea ce priveşte concursurile, care vine de multe ori dintr-o lipsă de interes a celui care scrie, dar şi din faptul că instituţiile culturale din Galaţi nu le promovează foarte bine, nu dau o listă a concursurilor, cu perioada de înscriere”, a spus Alexandru Maria.
Andrei Velea, un alt tânăr scriitor, care este deja la a treia carte publicată, consideră că publicarea la editurile mici nu a îmbunătăţit deloc situaţia literaturii tinere gălăţene. Cu toate acestea, consideră Andrei Velea, la nivelul recunoaşterii, ne-am putea situa pe locul 4 sau 5. „Eu cred că suntem undeva după Bucureşti, Iaşi şi Timişoara. Nu stăm rău, dar nici bine. Cei din ţară mă mai întreabă uneori despre scriitorii gălăţeni. Ştiu că există aici o efervescenţă literară, dar nu se ştie exact care este treaba. Poate o problemă este şi că generaţia 2010 nu este aşa unitară. Lucrurile sunt difuze, nu are un manifest”, este de părere Andrei Velea. Cel mai nou volum lui Andrei Velea, "Lumea este o pisică jigărită", a fost în top 5 la cele mai vândute cărţi de la editura Brumar, în 2012, la Târgul de carte „Gaudeamus”.
Orgoliul - coperta
Andrei Velea, "Orgoliul", editura Centrulului Cultural Dunărea de Jos, Galaţi, 2013
Vox TV Galaţi: material despre "Orgoliul"
Un semnal despre lansarea de carte de miercuri din partea Vox TV Galaţi. Mulţumesc frumos Vox TV, mulţumesc Oana Cernat, Ştefan Olimpia Manuela, Florina Zaharia, Stela Iorga, Octavia Miclescu (cei "prinşi" în material). La fel de mult le mulţumesc şi celor care nu sunt "pe sticlă", dar care au luat cuvântul sau au ajutat la realizarea evenimentului: Laura Dumitrache, Viorel Ştefănescu, Hippie (Florin Chiriac), Adi Secară, Eugen Ungureanu.
joi, 16 mai 2013
Despre "Orgoliul" în Monitorul de Galaţi
de Mihaela Gîdei
Articol preluat de aici
Povestirea „Orgoliul”, semnată de scriitorul gălăţean Andrei Velea, reprezintă cel de-al doilea volum al îndrăgitei colecţii de cArtESENÞE - proză, care a fost lansat miercuri după-amiază, în foaierul Casei de Cultură a Studenţilor. Lansarea a debutat într-un mod original, deoarece organizatorii au avut o surpriză muzicală pentru cei prezenţi la eveniment - Florin Chiriac a fost invitat pentru cânta, la chitara deja arhicunoscută de către gălăţeni, câteva melodii de suflet. Astfel, studenţii, scriitorii, criticii sau mai bine spus, prietenii lui Andrei Velea au avut parte de momente muzicale vesele şi antrenante. De asemenea, a fost păstrată tradiţia şi a fost pregătită şi o instalaţie de artă care a însoţit prezentarea volumului „Orgoliul”. De data aceasta, Olimpia Manuela Ştefan, profesor la Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, a fost cea care a acceptat provocarea de a oferi o imagine a prozei lui Velea prin intermediul unei lucrări artistice inedite.
Conform spuselor autorului, „Orgoliul” reprezintă doar una dintre cele unsprezece povestiri care vor fi incluse într-un volum ce va fi lansat în toamna acestui an. Lansarea acestui volum este importantă şi datorită faptului că reprezintă prima carte de proză a acestuia. „O cArtESENÞÃ poate fi încununarea unei opere deja scrise sau o promisiune, o sumă de idei care se vor concretiza în viitor şi se vor dezvolta. Proza de faţă este doar una dintre cele unsprezece texte care vor apărea în toamnă. De ce am ales-o pe aceasta şi nu pe alta? Din nişte motive care nu ţin de estetică, ci mai degrabă de faptul că acţiunea începe în Galaţi, se duce undeva în Cipru şi se întoarce în Galaţi, pe terasa «Bubu». M-am gândit să vin cu o proză cât mai spre viaţă, cu întâmplări reale fără filosofii în suflet - doar acţiune şi atât. Pentru textul «Orgoliul», provocarea a fost să scriu o povestire absolut reală”, a spus scriitorul Andrei Velea. Evenimentul a continuat la terasa „Bubu”, acolo unde începe şi se termină acţiunea cărţii.
marți, 14 mai 2013
Cărţi mici, orgolii mari
Mai jos: mama încearcă să citească "Orgoliul" (editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galaţi)
Mâine: LANSAREAAAAA!!!
(15 mai, Casa de Cultură a Studenţilor, Galaţi, orele 12).
joi, 9 mai 2013
miercuri, 8 mai 2013
Proză scurtă şi cronică în Zon@Literară
Am apărut cu o proză scurtă intitulată "Plaja de la Vadu într-o singură frază" în Zon@Literară nr.3-4-2013.
Mai mult: în aceeaşi revistă puteţi citi şi o cronică la "Lumea e o pisică jigărită" semnată de Adi Secară. Lectură plăcută!
Mai mult: în aceeaşi revistă puteţi citi şi o cronică la "Lumea e o pisică jigărită" semnată de Adi Secară. Lectură plăcută!
luni, 29 aprilie 2013
Debutez în proză!!!
Se apropie momentul debutului meu în proză!!! E vorba de cArtESENŢA cu numărul doi (proză): "ORGOLIUL" (ed.Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galaţi, 2013). Lansarea: pe 15 mai, orele 12, Casa de Cultură a Studenţilor, Galaţi.
After-party pe terasa Bubu (Ţiglina), locul de unde începe (şi unde se termină) acţiunea cărţii. Veţi avea oportunitatea să cunoaşteţi în carne şi oase o parte dintre personaje!
Cartea va fi însoţită de o instalaţie realizată de doamna Olimpia Manuela Ştefan.
Vă aştept cu drag!!!
marți, 16 aprilie 2013
Lumea e o pisică jigărită la Axis Libri
luni, 15 aprilie 2013
Cronică la "Lumea e o pisică jigărită"
Mulţumesc frumos, Paulll!!!!!
miercuri, 10 aprilie 2013
Prima mea carte de proză
Mai precis: cArtESENŢA de proză cu numărul 2 intitulată "Orgoliul", editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galaţi.
marți, 9 aprilie 2013
Metafora care explică TOTUL!
de Adrian Haidu
Articol preluat de aici
 |
| așa e lumea! |
Voi știați ce carte mișto de poezie a apărut în mod subtil anul trecut? Hai să vă dau un indiciu, a fost publicată la Editura Brumar. Dacă tot nu ați ghicit, o să spulber misterul: Andrei Velea, „Lumea e o pisică jigărită”.
Am trei motive s-o numesc o carte bună: 1. Imaginația poetului și 2. putere absolut remarcabilă de asociere a două planuri distincte. Și acesta este doar unul dintre motivele pentru care volumul lui Velea o să vă lase cu gura căscată. Dar dacă tot nu mă credeți, haideți s-o dăm puțin pe close reading. Iată poezia care dă și titlul volumului:
viziune în spatele parbrizului (I)
*
lumea e o pisică jigărită
în curtea unei spălătorii auto
Rar am găsit, printre poeții tineri, o asemenea putere de a „extrage esența lirică din aglomerația de date înconjurătoare”, cum spune, pe bună dreptate, Florin Iaru pe coperta patru, ajungând la concluzia la care vreau și eu să ajung: „Ăsta e un talent, și nu unul obișnuit”.
Câți dintre voi nu ați rămâne indiferenți la vederea unei pisici jigărite, considerând-o poate, tocmai din pricina jigărelii, inferioară celorlalte pisici? Puțini dintre voi, numai cei cu vădite înclinații poetice, ați fi avut puterea de-a observa epifania de sub nasul vostru. Recunosc, nici eu nu aș fi reușit performanța poetică a lui Andrei Velea, ba chiar, pentru a demonstra acest lucru, am recurs la un mic experiment, folosind un generator de poezie de pe net. Din 100 de încercări n-am nimerit nici măcar o singură dată metafora care dă titlul acestui volum de poezie. De fapt, singurul text care s-a apropiat cât de cât de performanța lui Velea a fost următorul (și asta doar din pricina ultimului vers, care o salvează practic):
Acum că am lămurit faptul că Velea nu duce lipsă de imaginație și metafore care scot din cotidian pisicile, înălțându-le, cum ar spune Guess Who, cât mai sus, mai sus, mai sus, să remarcăm și următorul lucru: volumul de față este un volum de poezie, scris de un poet. Și prin „poezie” și „poet” vreau să spun de fapt poezie bună și poet așijderea. Deci vreau să spun „poezie” și „poet” cu „p” mare. Pentru a ne convinge de acest lucru, e suficient să observăm incidența cuvintelor „poem” și „poet” de-a lungul celor 90 de pagini ale volumului (n-am mai avut răbdare după pagina 90):
Poem/poezie – 40
Poet/poeți – 15
Dacă mai aveați nevoie de încă un motiv pentru a citi acest volum, o să vă fac deliciul, povestindu-vă despre o poezie din cauza căreia autorul a apărut și-n Click.ro(e pe bune, uite aici link). Deci autorul a făcut cea mai mare nebunie de care era în stare un poet contemporan: a trecut, în declarația de venit depusă la Fisc, ÎNTREG APARATUL DE STAT! Vă dați seama? Știți ce a pățit din cauza nebuniei lui? I-au trimis ăia declarația înapoi ca să o completeze corect! Ei, în urma acestei experiențe a scris și o poezie care figurează în volumul de față. A, stai, cred că de fapt a fost invers, mai întâi poezia și după aia incidentul, nu mai contează oricum, aceeași mâncare de promovare :)
Dacă v-am convins, nu uitați că puteți să îi dați friend invite pe facebook lui Andrei Velea, este mereu deschis noilor prietenii și veți descoperi că este un bun partener de discurs, indiferent de subiect (le are și cu politica, și cu economia, și cu arta; cu poezia nu mai spun!).
Uitați volumul în format electronic, gratuit pe issu. Noapte bună, sper că n-o să aveți coșmaruri :P !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)