poemele mă fac de ruşine prin oraş

*

poemele mă fac de ruşine prin oraş -
se scobesc în nas,
aruncă buchete de flatulenţe împrejur,
scuipă
şi urinează la fiecare colţ de stradă

când intru în bar, m-aşez în celălt capăt;
însă ele mă reclamă drept autor
şi recită versuri deşănţate
pe care nu-mi amintesc
să le fi scris vreodată
(în niciun caz nu le-aş fi prezentat în public)

poemele îmi reamintesc toate fanteziile murdare
când fac dragoste cu soţia
şi îmi pătează cravata
atunci când vorbesc în public;
îmi leagă şireturile când traversez strada
şi pufnesc în râs
ori de câte ori susţin, pătimaş,
o idee sau un punct de vedere

când, la dreapta judecată,
voi fi lăudat de dumnezeu şi trâmbiţat de îngeri,
poemele vor aminti ce compromisuri mârşave
am facut să le scriu,
ce greţuri m-au trecut atunci
şi câte idei împotriva simţului comun

poemele mă ştiu pe de rost -
nu pot fi profet printre ele;
poemele ştiu ce prejudecăţi are
cel care-i împotriva prejudecăţilor

fără poemele mele
v-aş putea vinde orice produs
şi o imagine despre mine
care să mă aranjeze în orice situaţie

eu şi poemele mele bem o bere acum
râgâind prelung la lună