anatomia unei întâmplări

*
e o-ntâmplare pură că mă trăiesc pe mine…
nu cunosc nicio filiaţie de idei,
nicio pasiune arzătoare, nicio dragoste la prima vedere
care să ne fi adus apriori, implacabil, la zidirea asta împreună.

ba mai mult, ca orice cuplu, avem tot soiul de dispute,
de la cele banale, până la cele existenţiale;
pornim de la o fereastră uitată deschisă: fereastră, lume, cosmos
şi-ajungem la ce-nseamnă pentru fiecare noţiunea de libertate...

ne aşezăm la un pahar de vin împreună,
unul de partea de sticlă a paharului, celălalt de partea lui ideatică
şi deplângem o lume mult prea lipsită de fantezia
de-a ne percepe separat la fel de natural cum ne salută împreună.

e o-ntâmplare că locuiesc în acelaşi apartament cu mine,
că-mpart aceeaşi iubită, că scriu aceeaşi carte cu mine;
încă mă uit mirat în oglindă sau la fotografii, apoi zâmbesc:
e-atât de-ntâmplător totul,

probabil m-am împiedicat de-o pasăre şi am căzut în mine.

_________________________________________