Pentru satul de chirpici și stuf , luat mereu de ape, nu am nici cea mai mică aderență. România viitoare – ca să mă exprim în termeni paşoptişti – va fi citadină sau nu va fi deloc. Nu cred un cuvânt, dar nici unul, din povestea că “veşnicia s-a născut la sat”.
din “Viața unui om singur”, pg 145
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu