Ioan Toderiţă despre Andrei P.Velea în „Revelaţia şi relevanţa textului literar”

din „Revelaţia şi relevanţa textului literar” de Ioan Toderiţă, editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galaţi, 2011, pag. 279-283

Andrei P.Velea este desprins de colectivismul cenaclurilor frecventate (Gellu Naum, Anton holban) prin alte intenţii şi idei stilistice. Incursionându-şi experienţa cuvântului poetic şi în eseu (critic, estetic, filozofic), el dobândeşte noi teme, idei, principii, concepte, teze – motivaţii poematice.
Aceste aşezări se văd în cartea de început: „Gimnastul fără plâmâni” – însumare a naraţiunii filologice şi filozofice în respiraţii anaerobe, amfibiene şi profunde. Filologic, prin trei curente abordate: postmodernismul detaliului fizic, postmodernismul meta-modernist (a detaliului uşor uşor metamorfozat) şi... neomodernismul pastelului romantic.
[...]
Andrei P.Velea se defineşte ca un alt reprezentant al stilului postmodernist sau, cum am spus mai sus, metapostmodernist, cu cele trei nivele de concepţie şi angajare a metasemnelor şi metalogismelor: intuitiv, reprezentativ şi metafizic.
[...]
Andrei P.Velea este un înfăptuitor de „curente literare” într-o singură carte. Şi cel mai de seamă tânăr poet al Galaţiului.