Sărutul

*
când te-am văzut în decorul acela
n-am crezut c-o să se-ntâmple ce s-a întâmplat
era atmosfera calmă
cu porii relaxaţi cu suprafaţa salivei netedă ca-n palmă

de după structurile aerului te-am urmărit câteva secunde
priveai foindu-te uşor câteva treceri tremurânde
ale aerului prin timpul acela abstract
foiala ta crea mici turbulenţe atât am observat

când m-am arătat lângă tine
ţi-ai alungit până în pieptul meu gravitaţiile
zdruncinându-mi pielea plămânii oasele
deveneam lichid nu-mi mai credeam încheieturile

nici tu nu-ţi mai stăpâneai formele
ţi se amestecau străvezii fesele
sprâncenele-ţi îmbraţişau ceafa
din ochi îţi fugise-n tâmple toată apa

ne-apropiam unul de altul dând din urechi
ţineam buzele-nainte ştergeam cu tălpile formele vechi
când ne-am lovit ne-am oprit preţ de-o secundă
apoi ne-am izbit scufundându-ne-n saliva celuilalt limbile

dinţii s-au spart în jerbe de calciu
gingiile au prins în alunecări obrajii
ne săpam reciproc ocolindu-ne cu grijă creierele
trecându-ne-n vapori limfa ne aeram

când s-au spart termometrele
creierele noastre au căzut cu ideile-n praf
peste noi aerul se-nteţea ca un miriapod de volute
ascunzând vederii poeziei chiar

sărutul care se desfăşura în continuare genial

(un poem mai vechi, refăcut)