*
fii sinceră iubito,
dacă într-o zi aş da cu mintea peste-o idee delicată,
însă irezistibilă,
cu ramificaţii lungi şi subţiri, ca firele de păpădie,
dar fermă prin atitudine,
impunând adeziune totală şi fidelitate de câine,
oare te-ai simţi inşelată?
fii sinceră iubito,
dacă aş sta tâmplă în tâmplă cu o idee, lucizi cuţit,
aproape, extrem de aproape,
aburindu-ne ochelarii cu respiraţia,
suficient de aproape încât să se iveasca între noi
firişoare lungi, carteziene, de lumină,
oare te-ai simţi înşelată?
fii sinceră iubito,
dacă m-aş contopi într-o zi cu o idee,
vânzându-mi sufletul precum faust,
cum m-ai privi a doua zi, cand aş reveni la tine,
răvăşit, rătăcit,
îndoindu-mă de toate poemele pe care le-am scris,
inclusiv cele dedicate ţie?
oare te-ai simţi înşelată
şi-ai desena un timp separat pentru mine,
sau m-ai lua de mână şi m-ai invita, radioasă,
la o plimbare pe faleză dunării?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu