POEME CU ŞTAIF
într-o dimineaţă, cu soare palid, primăvăratec/ (cel puţin aşa se vdea de la fereastra salonului),/ m-am dus la asistenta de serviciu să-i cer o foaie de hârtie/ şi un creion,/ pe motiv că vreau să scriu o poezie./ ea s-a uitat lung la mine,/ s-a-ncruntat de parcă i-aş fi cerut jumătate din viaţă/ şi m-a înştiinţat acru că dacă nu zbor în următoarea secundă în salon,/ îmi face o injecţie cu diazepam/ de dorm până apune şi mama soarelui.
(Andrei Velea – salonul 44(5))
„Poeme reuşite, memorabile care au o cursivitate lirico-tragică şi totodată tragicomică, cu mici detensionări lirice nesemnificative; are o armonie intrinsecă pe care o exteriorizează; scrie angajat, cu mână sigură, cu inteligenţă; le-aş numi poeme cu ştaif/cravată, à propos de ţinuta lor. Se vede că are talent.” (Stela Iorga)
„Texte apropiate de proză, prea directe în exprimare, cu soluţii superficiale şi cu prea multe explicaţii.” (Cristina Dobreanu)
„Prin aceste poeme, Andrei Velea ne propune ameliorarea anormalităţii printr-o inserţie de normalitate; se vede că ştie să scrie şi că are ce să ne transmită, în sensul mesajului – cu observaţia că sunt zone unde nu ştie să potenţeze, aglomerând inutil textul; mi se pare tributar cerebralului, salvarea poemelor venind de la inserţiile lirice.” (Anca Şerban Gaiu)
„Îl salut pe Andrei Velea, prozatorul poemelor din seara acesta, un vânător de paradoxuri pe care le plasează bine, dând impresia de autenticitate – şi asta, chiar şi prin temele alese; unele sintagme par luate din raft – în sensul că s-au mai folosit.” (Victor Cilincă)
„Par, ma degrabă, proză, texte streotipe, reci, inhibante; nu am găsit mesajul.” (Costel Grecu)
„Poezia lui Andrei Velea este ca un mers pe jos şi nu ca un dans – aşa cum mi-aş fi dorit eu; ironiile moralizatoare fac bine textului; faţă de cartea recent lansată, Gimnastul fără plămâni – o carte excelentă, de altfel, cred că a făcut un pas valoric în plus prin faptul că mesajul este mai evident şi atmosfera mai captivantă; se vede mâna de scriitor.” (Laurenţiu Pascal)
„Poeme ancorate în cotidianul imanent în care realismul este bine relatat; se vede că ar un stil al lui.” (Gelu Ghemiş)
„Vine, ca de obicei, cu o poezie paradox, dă abstractului un lirism original; pe scurt: realism, sarcasm, cerebralitate, lirism.” (Monica Harhas)
Ion Avram
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu