într-un tablou de Rafael

*
în staţia din ţiglina bate crivăţul

m-ascund în spatele glugii
ca-ntr-un sanctuar,
aşteptând autobuzul către fericire

două babe, lângă mine, vorbesc despre deochi,
doi băieţi de cartier povestesc
prin ce cluburi au umblat în noaptea precedentă

autobuzul vine ca dintr-o altă lume;
opreşte, mătăhălos, în staţie

din el coboară un bătrân cu barba albă,
arătând cu degetul spre cer
(anunţând, probabil, o viitoare ninsoare),
alături de un bărbat
cu barba neagră, ceva mai scurtă,
indicând insistent pământul
(va fi paralizat traficul, clar)

abia după ce se închid uşile realizez:
erau platon şi aristotel