marți, 23 februarie 2010

şedinţă foto nud

*
nud artistic pe ţeava perfect lustruită
a unui pistol dus la tâmplă,
cu miros de praf de puşcă
proaspat şi înţepător ca mirosul de pâine crudă

nud artistic într-un furnal,
cu magma de-nceput de lume împrejur,
cu un adam îmbâcsit de cocs, alcoolic,
şi-un dumnezeu cinic pe fundal

nud artistic când toate semnele făcute în aer
nu mai ascultă mâinile care le-au desenat,
nud artistic când paianjenii nu-şi mai secretă pânza
pentru că totul se destramă...

doar un aparat de fotografiat a mai rămas
în faţa căruia te dai toată,
ca şi cum orice axiomă postulată vreodată
ar fi doar un fluture spintecat de furtună

_________________________________________

vineri, 19 februarie 2010

tatuaj cu sinbad marinarul

*
precum sinbad marinarul
m-adun zilnic dintre aventurile bizare ale cotidianului
fără să-nvăţ nimic

sunt uragane la fiecare colţ de stradă,
sunt munţi de netrecut şi ceţuri impenetrabile
care abia aşteaptă să-mi sufoce inspiraţia
în orice staţie de autobuz,
sunt monştri alambicaţi
ce bântuie coridoarele cartierului
cu epavele aerului înfipte în priviri

şi tot nu-nvăţ nimic...

ca sinbad mă reculeg preţ de o respiraţie, două,
apoi m-arunc din nou voluptuos în corăbiile minţii
şi-nghit cuţitele realităţii
c-o nonşalanţă care ar dezarma orice sinucigaş

dincolo de uşa apartamentului e-un labirint insidios,
asfaltul e pielea unei creaturi atavice,
sărutul iubitei e veninul unei vieţi prea liniştite

dincolo de poemul ăsta
e lumea în care sinbad e doar un pierde-vară,
un tăietor de frunze la câini

şi nu un buret avid de viaţă
ce face din fiecare clipă o provocare,
un duel al fiinţei cu nefiinţa...

rămân doar eu să-l înteleg pe sinbad,
doar eu - restul au adormit
(ori au pierit într-un naufragiu)

_________________________________________

sâmbătă, 13 februarie 2010

anatomia unei întâmplări

*
e o-ntâmplare pură că mă trăiesc pe mine…
nu cunosc nicio filiaţie de idei,
nicio pasiune arzătoare, nicio dragoste la prima vedere
care să ne fi adus apriori, implacabil, la zidirea asta împreună.

ba mai mult, ca orice cuplu, avem tot soiul de dispute,
de la cele banale, până la cele existenţiale;
pornim de la o fereastră uitată deschisă: fereastră, lume, cosmos
şi-ajungem la ce-nseamnă pentru fiecare noţiunea de libertate...

ne aşezăm la un pahar de vin împreună,
unul de partea de sticlă a paharului, celălalt de partea lui ideatică
şi deplângem o lume mult prea lipsită de fantezia
de-a ne percepe separat la fel de natural cum ne salută împreună.

e o-ntâmplare că locuiesc în acelaşi apartament cu mine,
că-mpart aceeaşi iubită, că scriu aceeaşi carte cu mine;
încă mă uit mirat în oglindă sau la fotografii, apoi zâmbesc:
e-atât de-ntâmplător totul,

probabil m-am împiedicat de-o pasăre şi am căzut în mine.

_________________________________________

sâmbătă, 6 februarie 2010

Un răspuns la propunerea de canonizare a lui Eminescu



Eu nu cred nici în Iehova...

de Mihai Eminescu

Eu nu cred nici în Iehova,
Nici în Buddha­Sakya-Muni,
Nici în viaţă, nici în moarte,
Nici în stingere ca unii.

Visuri sunt şi unul ş-altul,
Şi tot una mi-este mie
De-oi trăi în veci pe lume,
De-oi muri în vecinicie.

Toate-aceste taine sfinte
Pentru om frânturi de limbă ­
În zădar gândeşti, căci gândul,
Zău, nimic în lume schimbă.

Şi fiindcă în nimica
Eu nu cred ­ o, daţi-mi pace!
Fac astfel cum mie-mi pare
Şi faceţi precum vă place.

Nu mă-ncântaţi nici cu clasici,
Nici cu stil curat şi antic ­
Toate-mi sunt de o potrivă,
Eu rămân ce-am fost: romantic.

tablou: Caspar David Friedrich, "Cãlãtor pe marea norilor"