sâmbătă, 22 decembrie 2012

Primirea carnetului de membru USR














Primirea carnetului de membru al Uniunii Scriitorilor din România (filiala Sud-Est). Alături de Zanfir Ilie, Corneliu Antoniu şi Iulian Grigoriu.

joi, 20 decembrie 2012

Sambata voi primi carnetul de membru al USR Sud-Est

Daca lumea nu se va fi sfarsit maine, poate ca va faceti timp un pic de timp si pentru cultura sambata . Voi fi "uns" ca scriitor si mi se va inmana un carnet care sa ateste asta (biblioteca V.A.Urechia, orele 11) :)) Am onoarea de a deveni membru al Uniunii Scriitorilor (filiala Sud-Est) alaturi de poeti si prozatori mult mai cunoscuti! Va astept cu drag! Iata si comunicatul oficial al USR Sud-Est:


Comunicat Important!

În şedinţa din 15 decembrie 2012 a Comitetului Director şi a Consiliului U.S.R au fost validaţi ca membri ai Uniunii Scriitorilor din România pentru filiala S-E Galaţi următorii scriitori:
1. Ruxandra Anton- poezie- Galaţi;
2. Andrei Velea- poezie- Galaţi;
3. Diana Corcan- poezie- Brăila;
4. Cristian Robu-Corcan- proză-Brăila;
5. Cristian Pavel- poezie- Bucureşti;
6. Octavian Mihalcea- poezie- Bucureşti;
7. Mihai Vişoiu- proză- Slobozia.

Înmânarea carnetelor şi decernarea premiilor literare pentru anul 2011 se vor face concomitent în data de sâmbătă 22 decembrie 2012, ora 11, în Sala Mihai Eminescu a Bibliotecii V.A. Urechia.
Sunt rugaţi să participe toţi membrii filialei S-E a Uniunii Scriitorilor.

Preşedinte U.S.R filiala S-E Galaţi,
Corneliu Antoniu

joi, 29 noiembrie 2012

november rain

*
îţi aminteşti când te-ai ridicat brusc de pe canapea,
ţi-ai luat geaca şi ai ieşit din barul plin de fum
în ploaia fină, deasă şi rece de noiembrie?

te-am urmărit pe străduţele întortocheate de lângă liceul tău
aveam mâinile ocupate: uitasem să-mi las paharul de bere la bar

te-am ajuns când tocmai dădeai să intri

pe poarta ruginită, ţi-am spus:
ar trebui să fim pe o plajă sălbatică, numai noi doi

ah, ce frumos!, mi-ai răspuns
în timp ce un maxi-taxi claxona în gol

numai noi doi pe o plajă sălbatică,
ţi-am spus,
cu meduze eşuate,
cu scoici şi nisip pe trupurile noastre fierbinţi, aşa ţi-am spus

este sublim ceea ce zici,
sărută-mă, hai!

şi te sărutam în ploaia deasă şi rece de noiembrie
şi ne era frig,
câinii din cartier lătrau a dragoste, la unison,
câte-o maşină ne stropea şi nici că-mi păsa

şi-n halba de bere-mi ploua
şi nici că-mi păsa
 

duminică, 25 noiembrie 2012

Lansarea cărţii "Lumea e o pisică jigărită"

Şi poate că lumea nu e chiar o pisică jigărită, ci doar poeţii exagerează din dorinţa de mai bine... Mai ales când ai o lansare frumoasă la Gaudeamus alături de Robert Şerban, Mihail Gălăţanu şi Peter Sragher şi mai ai şi prieteni dispuşi să rupă două ore pentru tine, să-ţi cumpere cartea şi să citească de bazaconii despre lume a mai născocit Andrei Velea. :)

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Lumea e o pisică jigărită - coperta

Dragi prieteni şi duşmani: iar am comis-o! Se pare că nu învăţ nimic din propriile greşeli şi insist să scriu poeme poeme lungi şi belicoase într-o lume care urmăreşte doar confortul personal, care nu îşi pune întrebări şi se complace în mediocritate. Dacă nu v-am supărat suficient de tare şi sunteţi în Bucureşti pe data de 23 noiembrie 2012 (vineri), vă invit să lansăm pe apele literaturii cartea "Lumea e o pisică jigărită", orele 18.30, standul editurii Brumar, Târgul de Carte Gaudeamus (cupola Romexpo). Vor vorbi despre carte: Mihail Gălăţanu, Florentin Popescu şi Robert Şerban.

sâmbătă, 10 noiembrie 2012

Andri Velea în revista Fereastra :))


"Andri Velea" e pseudonimul meu :)) Câteva cuvinte despre mine şi poemele mele în revista "Fereastra", noiembrie 2012.

vineri, 9 noiembrie 2012

Am intrat în USR

Da: am devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sud-Est. Vine şi băutura!!!

luni, 5 noiembrie 2012

Antologia "Poeme Hai Hui"



















Am apărut în antologia "Poeme Hai Hui", editurile Grinta & Singur, 2012. Lansarea va avea loc la Târgul de carte Gaudeamus.

marți, 23 octombrie 2012

Lumea e o pisică jigărită, ed.Brumar, 2012

*articol preluat de pe AgenţiaDeCarte.ro

În curând, la Editura Brumar va apărea volumul de poezie „Lumea e o pisică jigărită” de Andrei Velea. „Eram în curtea unei spălătorii auto, printre maşini, detergenţi, anvelope şi gaze de eşapament, când a trecut prin faţa maşinii mele o pisică mică, neagră, fantomatică, vai de capul (şi de coada) ei. Am avut o viziune: m-am gândit că o astfel de „arătare” este un simbol al fragilităţii lumii în care trăim. Aşa s-a născut un poem de două versuri, poem care mai apoi a dat titlul cărţii „Lumea e o pisică jigărită”, a scris autorul.
“De-a lungul alcătuirii acestei cărţi (doi-trei ani) am avut următoarea idee: că poezia (fără să scriu cu majusculă şi fără să mă refer la integralitatea ei) are şi această menire: să fie „critică”, puţin „cinică” chiar, să fie suficient de „trează” încât să NU propună „o fugă de lume”, ci „în lume”. O adâncire în „vertijul lucidităţii” şi nu o evadare în „mister sau visare”, în „lumi paralele”. Şi am descoperit ce drog puternic se ascunde aici… Şi că orice poate fi prilej de poezie: depinde doar de CUM priveşti lucruri. Şi că, până la urmă, asta mă atrage: să (încerc să) scot poezie şi din piatră seacă, s-o caut acolo unde simţul comun spune: „nu! nu căuta acolo!”
Moto-ul cărţii este definiţia „frumosului” din „Dicţionarul filozofic” al lui Voltaire. Mă fascinează această definiţie prin paradigma pe care o propune (prin relativismul ei tăios): „Întrebaţi un broscoi râios ce este frumuseţea, frumosul absolut, to-kalon-ul. Vă va răspunde că este femela sa, cu doi ochi mari, rotunzi, care ies în afara căpăţânii ei micuţe, un bot mare şi plat, un pântece galben, un spate brun.”
Lansarea cărţii va avea loc în această toamnă (sfârşitul lui noiembrie) la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus, Bucureşti, standul editurii Brumar. Mii de mulţumiri tuturor celor care m-au ajutat, adică scriitorilor Mihail Gălăţanu, Florin Iaru, Adi Secară şi Robert Şerban!!!”, a scris Andrei Velea.
„Andrei Velea practică un minimalism bine temperat. Textele sale sunt sagace şi surprind, din când în când, tonalitatea deprimantă a provinciei, cu anodinul ei. Au umor, întotdeauna, chiar dacă e bine camuflat sub un declarativism fals patetic. Este, la această oră, una dintre vocile lirice pregnante ale Galaţilor. […] Universul lui Andrei Velea este populat de târfe, combinişti, peşti, poeţi – ca şi universul real. Texte în care tatăl apare, şi el, ca personaj liric, vădesc sensibilitatea, afecţiune şi, nu în ultimul rând, rezerve speciale de tandreţe. Poetul ne este, el însuşi, un prieten prin text. Pe viaţă. […] Interesant este că poetul nu e tributar, ca formaţie, deşi biologic este douămiist, niciuneia dintre generaţiile optzeci sau nouăzeci, deşi le-a asimilat, vădit, ca experienţă preliminară de lectură.” Mihail Gălăţanu
„De câte ori vorbesc despre poezia concretului, o fac cu strângere de inimă. Și asta pentru că poeții care i se încredințează ajung, inevitabil, la concluzia că el, concretul, și ea, banalitatea, își sunt autosuficiente. Nu e așa. Concretul e posac, iar banalitatea e rebarbativă. Ca să fii un poet al cotidianului, trebuie să îl extragi, să îl distilezi, să-l recombini cu multă inteligență și frondă. Andrei Velea crede în virtuțile poetice ale realității înconjurătoare, el are acea intuiție care îl ajută să extragă esența lirică din aglomerația de date înconjurătoare. Ăsta e un talent, și nu unul obișnuit. E și curaj, pentru că, de multe ori, poezia lui stă la granița dintre da și nu, dintre sublim și ridicol – și le înfruntă pe amândouă. Cel ce poate transforma un război de pe o scară de bloc într-o înfruntare homerică, acela care are tupeul de a transforma neputința în visare și destin, obsedatul care îl poate descrie fără să se rușineze pe exhibiționistul cartierului, ca pe un Diogene modern și să facă din toată această realitate încăpățânată poezie, fără a cădea în vulgaritate – ei bine, acela merită atenția noastră. E poet, deci are toate drepturile!” Florin Iaru

cArtESENTE 9: Vali Craciun


Clubul de lectura, miercuri, 24 oct


luni, 15 octombrie 2012

Festivalul Internaţional "Romeo şi Julieta la Mizil"

www.romeojulietalamizil.ro    www.romeojulietalamizil.ro

„Nu am câtuşi de puţin intenţia să glumesc, atunci când voi afirma că una dintre marile dorinţe ale vieţii mele a fost să vizitez Mizilul. […] Să vedem, îmi spuneam cu oarecare gravitate, ce este cu acest Mizil, pe care l-a zeflemisit odată Caragiale şi asupra căruia nimeni nu s-a mai aplecat de atunci. E poate timpul să se afle în întreaga ţară ce-i Mizilul – Mi-zi-lul – cum trăiesc, cum gândesc, la ce visează, cum iubesc şi cum mor, acolo, în urbea lor, oamenii aceia peste care de atâţia ani planează, batjocoritor, zâmbetul marelui umorist.”

Fragment din „175 de minute  la Mizil ”, de Geo Bogza.
Textul complet este pe www.romeojulietalamizil.ro

Începe Festivalul Internaţional "Romeo şi Julieta la Mizil " pe: www.romeojulietalamizil.ro

Premii: 4000 de lei si week-end "La Cetate", la Dinescu, pentru premianţi.

Înscriere: 30.09.-30.12.2012.
Pot participa românii din toata lumea, peste 14 ani.

Invitat de onoare: dl. Nicolae Dabija.
La ed. a V-a a fost dl. acad. Solomon Marcus.

Regulamentul şi detalii pe www.romeojulietalamizil.ro

miercuri, 19 septembrie 2012

sfârşitul („the end”)

sfârşitul („the end”)

*
acesta este sfârşitul,
prieten iubit, singurul meu prieten,
acesta este sfârşitul

vântul s-a dat pe un salariu bun,
vocile noastre nu mai ridică nici măcar nisipul,
aşteptările s-au rătăcit în cozile birocraţilor

cineva a injectat exces de adrenalină în miza noastră
erotică, politică,
cineva a turnat beton în braţele care voiau doar să mângâie
obrazul de piersică al dimineţii

nu: zarurile nu se nimeresc în configuraţii fără noimă,
ci noi ne ascundem unul de celălalt

copii bezmetici ne vor ponegri temerile,
vor sfida moartea cu arme de catifea

principiile ne vor trăda:
chiar acum se pipăie cu duşmanii prin aşternuturi mucegăite

prieten iubit,
singurul meu prieten,
sfârşitul se va aşeza ca un pahar de vin între noi
şi ne vom întrece care să-l bea primul,
care să-l ocolească,
care să-l arunce în toate punctele cardinale
pentru morţi, pentru vii,
pentru toţi cei care vor veni
frumoşi, adică nebuni!


oamenii sunt stranii („people are strange”)

oamenii sunt stranii („people are strange”)

*
oamenii sunt stranii când eşti un străin,
au idei încâlcite despre viaţă, mult prea justificate,
pun la cale revoluţii în faţa chioşcurilor de ziare
în timp ce curgi pe lângă ei cu ceaţă în ochi şi-n buzunare

cele mai frumoase femei sunt abjecte dacă nu te privesc,
străzile-s mai înguste decât talpa bocancului
şi ce n-ai da să plouă din senin cu băutură
din sfârcurile tuturor mamelor de pe lume

nu poţi adera la nimic, nu poţi transpira pentru nimic,
clei de oase dacă ai avea în podul palmei
şi tot n-ai putea păstra obrazul iubitei
degeaba prizezi acum de pe o lamă de bărbierit atingerile ei

bizar printre ai tăi, ciudat pentru ceilalţi,
ai mintea prinsă în piuneze de paie
degete nevăzute ţi-au schimbat drumul şi tu o ţii înainte
vezi numai chipuri desenate de mâna unui alcoolic

când eşti straniu, nimeni nu-şi va mai aminti numele tău
hainele tale vor rămâne cerşetorilor, într-un parc, pe o bancă.

evadarea („break on through”)


evadarea („break on through”)

*
tu ştii: ziua distruge noaptea,
noaptea anulează ziua,
construcţiile de nisip iau forma valului,
rătăcirile: forma împleticită a cărării din pădure

tu ştii: cuvintele care nu ajung la nicio ureche
fac dragoste în pofida risipei.
nimic nu se naşte din nimic
dacă nimeni nu se dăruie, undeva, gratuit!

tu ştii: comorile pe care le-am îngropat împreună
iau valoare celui care le găseşte,
şi chiar şi tu, iubito, nu ai mai fi
dacă nimeni nu te-ar iubi după cei voi fi evadat

e timpul să-ţi şoptesc ce-nseamnă ceea ce atingi:
florile din partea cealaltă au parfumul sexului tău.
e timpul supradozei de luciditate,
lasă toate fanteziile lumii să te profaneze!

acum evadează şi tu, te aşteaptă lumea în braţele mele.
corăbii de lumânări s-au aprins spontan pentru tine,
lacrimile părăsiţilor sunt lacrimi de bucurie.
îngeri depravați ne aplaudă în timp ce mărşăluim triumfali & goi.




joi, 2 august 2012

Premiu special la “TITEL CONSTANTINESCU’


ASOCIAŢIA ,, RENAŞTEREA RÂMNICEANĂ’’ ŞI EDITURA RAFET
AU DESEMNAT CÂŞTIGĂTORII
CELEI DE-A CINCEA EDIŢII
a Festivalului Internaţional de Creaţie Literară “TITEL CONSTANTINESCU’’
        În acest an, numărul celor înscrişi a fost cu 101% mai mare decât anul trecut, însumând 529 de creaţii literare, dintre care 31 au fost nominalizate la marile premii. 
 Premiile care s-au acordat:
Marele Premiu „ Titel Constantinescu” – cu publicarea volumului de teatru:
O JUMĂTATE DE MOARTE - de D.R. POPESCU
Marele Premiu „ Titel Constantinescu” – cu publicarea volumului de proză:
ÎN OSTROV LA MAREA ALBĂ - de EMIL LUNGEANU
Premiul „Victor Frunză” cu publicarea volumului de proză:
CU TRAISTA DE BASME PRIN LUME - de TUDOR CICU
Premiul „ Octavian Moşescu ” – cu publicarea volumului de versuri:
ECOUL TĂCERII-EPIFANII STELARE - de NICOLETA MILEA
Premiul ,, Alexandru Sihleanu’’ - cu publicarea volumului de proză:
EL DESCONDOCIDO - de MARIN TRAŞCĂ (SPANIA)
Premiul  ,,C.C. Datculescu ‘’ – cu publicarea volumului de versuri:
LUNA ŞI LUMINA de OLIVER ROLAND (GERMANIA) traducător MIRCEA M. POP
Premiul „Florica Cristoforeanu” - cu publicarea volumului de versuri:
CELE MAI FRUMOASE POEZII - de EMILE VERHAEREN(BELGIA) traducător ION ROŞIORU
Premiul „ Dumitru Pricop” – cu publicarea volumului de critică:
ANAMNEZE NECESARE de MIRCEA DINUTZ
Premiul ,, MIRCEA MICU” – cu publicarea volumului de proză:
A UNSPREZECEA PORUNCĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN
Premiul  ,, Slam Râmnic” – cu publicarea volumului de eseuri:
AGGREGATOR - de MIRCEA V. HOMESCU
Premiul  ,, FĂNUŞ NEAGU” – cu publicarea volumului de eseuri:
HĂRŢUIREA MORALĂ de MARIE-FRANCE HIRIG0YEN (FRANŢA) traducător FLORICA IONEA

Cei care vor primi premiul special al editurii Rafet (şi vor fi, deci, publicaţi în antologie) sunt: Petre Rău, Eduard Leahu, Popescu Mariusz, Any Drăgoianu, Gruia Lucian, Ela David, Teo Cabel, Constantin Oprică, Ştefan Lucian Mureşanu, Jianu Liviu-Florin, Maria Pilchin, (Chişinău) Ion Drăgoian, Otilia Duma, Francisc Pal (Canada), Sorin Şirineasa, Kabbout Mariana, Andrei Velea, Liviu Ioan Mureşan, Popescu George Adrian, Mihai Posada.
       
Cei 11 autori câştigători  îşi vor vedea creaţiile publicate în volum, de către Editura RAFET - şi lansate în cadrul Festivalului Internaţional de Creaţie Literară “TITEL CONSTANTINESCU’’împreună cu “Antologia FESTIVALULUI” ,  în   data  de 18 AUGUST 2012, ora 11.00, la CASA DE CULTURA ,,FLORICA CRISTOFOREANU’’, din Râmnicu Sărat.
Constantin Marafet


luni, 16 iulie 2012

Cartea Lirei. A treia!

Azi am primit cea de-a treia carte a Lirei. Particip si eu cu poeme. Felicitari scriitoarei Cristina Stefan - cartea arata super!

marți, 3 iulie 2012

O cronică la cărţile mele în Algoritm Literar nr.6

Dispăruta lume nedispărută

Liviu Ofileanu

*revista poate fi descărcată de aici

Despre Andrei Velea aflăm că are un pic peste treizeci de
ani, este absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Economice, Galaţi,
şi se află deja la a doua carte de poeme – Hotel în
Atlantida, Fundaţia culturală Antares, 2011 (după Gimnastul
fără plămâni, Ed. Centrului Cultural Dunărea de Jos, 2010).
Faptul că publică pe situri şi face parte din cenacluri on-line,
apare în antologii şi colaborează la reviste nu este un lucru
nou, ci unul comun şi dezirabil autorilor de astăzi. Încă de la
Gimnastul fără plămâni remarcăm discursul relaxat, o
directeţe voalând o fire aparent neproblematică, gata de joc
şi joacă, observaţii apăsate de Constantin S. Dimofte în
cuvântul înainte: “Andrei Velea este, în fond, un
temperament clasic ce se sprijină pe o logică structurală
strictă, care, cum este şi firesc la un artist ce a parcurs tot
felul de experienţe poetice, nu neglijează formal nici
sugestiile venite din alte zone: ale simbolismului,
postmodernismului ş.a.m.d.”, (Iată fiinţa în faţa iluminărilor
ciudate…, p. 9). Prefeţele ambelor volume au titluri aproape
identice, marcând probabil o eventuală continuitate la nivel
interpretativ, fie şi cu lectori diferiţi (C. S. Dimofte şi A. G.
Secară) – ultimul nume fiind prezent cu o postaţă în primul
volum, ca să revină în cel de al doilea cu o prefaţă, lucru mai
rar întâlnit şi singurul cu adevărat bizar într-un proces
editorial (dacă ambii prezentatori consideră o bizarerie titlul
ales de Velea cărţii sale, Gimnastul…).
Încă de la primul poem al Gimnastului se explicitează
crezul poetic, scribul ca prim lector şi destinatar a cărui
„gramatică a viziunii” (conform Mariei Corti) se influenţează
prin sugestie, şi anume poziţia de outsider autodeclarat faţă
de contextul Literaturii, minimalizându-se cu orgoliu scriitura
drept rezultatul unor halucinaţii “citeşti versurile astea ca peun
delir/ şi crezi că nu-i nimic în realitate care să le
corespundă:/ gândeşti că strofele-s doar decupate din
peisajele minţii,/ că totul se petrece numai după ce
imaginaţia pură/ frenetizează orice cuvânt./ […] iar tu nu tenţelegi,
nu te cunoşti, nu te explici sieţi,/ însă exişti, iar asta e
de-ajuns.”, (poem, p. 12). Dispusă în şase compartimente,
materia textuală a Gimnastului ne va situa în aria poemelor
de dragoste filtrată prin intelect, curtare şi concretizare în
„cinci poeme” (2002) şi în „Versuri pentru Lolita” (2003),
proiecţiile sinelui în text nu fără un aer reflexiv şi burlesc în
„omul vag” (2001): “pe ţeasta omului vag, doi borcănaţi joacă
azi cărţi;/ se chelesc unul pe altul de bani, se-njură, beau,/
apoi reiau, la nesfârşit, acelaşi joc monoton,/ plat dinafară,
însă plin de sens pentru cei dinăuntru.”, (pe ţeasta omului
vag, p. 32) sau: “citeşte omul vag unui oarecare câteva
poeme;/ scrise de-a lungul şi de-a latul urechii, sentimentele/
degajate sunt potenţate de pelicula de ceară/ care leacoperă.”,
(omul vag citeşte poeme, p. 38). Aproximativ
aceleaşi subiecte se regăsesc şi mai departe în “Printre
obiecte” (Jurnal Liric 2004), “Psalmii recenţi sau poemele cu
Dumnezeu” (2004-2005) şi “Peisajele pariziene” (2005-
2006), adăugându-se camerele de cămin, notaţiile de
atmosferă, discuţiile cu studente asupra lui Kant, cotidianul şi
petrecerea lui în text refăcute cu detaşare optzecistă
(parodierea referinţelor culturale). Desigur, pentru
cunoscători nu va trece neluat în seamă un vers inspirat din
Jurnalul filosofic al lui Noica: “m-ai ajutat să mă decid: nu team
iubit!,/ te-am părăsit prea intrigat să se fi întâmplat
asta…”, (m-ai ajutat să mă decid, p. 82), dar nici actul de a
studia, care văduveşte de timp şi este văzut ca “misoginie”:
între un obiect şi-o operă de artă e o distanţă mai scurtă/
decât aceea dintre numele tău şi titlul imprecis al acestui
poem;/ definitiv: sunt misogin...”, (tu mi-ai rămas ca orice
risipă, p.83).
Ne vom întoarce acum în camerele Hotelului în Atlantida
(ca formă un pătrat economic, o cărţulie simpatică şi anume
adresată copiilor mari prin imaginea de pe copertă: un ţânc
în haine albe stă ghemuit de parcă ar scrie în nisip şi valurile
şterg totul numaidecât) pentru a nota etichetele de pe
coperta a IV-a: Corneliu Antoniu: „…naturaleţea celui ales. În
cea de-a doua carte ne pune în situaţia de a-i descoperi
personalitatea postmodernă, sinceră […]”; Viorel Ştefănescu:
„…îşi visează ironic propria viaţă, pentru a o proiecta,
vizionar, în poeme care-l trăiesc pe autor, aflat mereu în
trecere printr-un hotel din Atlantida.”. Adică poetul scrie
plauzibil şi avem, aşadar, o personalitate postmodernă şi
vizionară, unsă cu toate alifiile. Pentru o mai bună vizibilitate,
probabil, s-au aşezat în acest volum zece poeme traduse de
Petru Iamandi în limba engleză. Cărticica este nelipsită de
prefaţa elogioasă (şi retorică pe alocuri) semnată de Secară,
un text racordat şi la interogaţii mai vechi asupra rosturilor
literaturii, întrebări asupra cărora cititorul va fi meditat cu alte
ocazii. Vom cita doar sublinierile cu atingere la autor: „…
scrierile lui Andrei Velea pot fi, dihotomic, reducţionist,
împărţite în două: în poeme lucide şi în poeme fără intenţie,
ambele putând fi însă savurate cu sau fără intenţie,
împreună cu Platon sau fără…”, (Iată fiinţa în faţa
apocalipselor amânate!, p. 6). După cum ni s-a demonstrat
de A. G. Secară, sinceritatea nu este mare lucru în literatură
(pe linia Livius Ciocârlie via Noua critică), ci modul în care
autorul îi minte frumos pe alţii construind un imaginar
plauzibil – şi tânărul Andrei Velea devine părtaş la
redefinirea prin mit a lumii întoarse pe dos – apocalipse
amânate, precum la echinoxistul Ion Pop avem Amânarea
generală, desigur, cu alte conotaţii şi în alt context.
Aşadar, actul imaginativ tronează aici. Prima parte – „o
Atlantidă care nu s-a pierdut” – abundă în poeme cu textură
minimalistă, imperative surclasate chiar de către emitentul
lor: „…fugi din fotografia asta!/ ascunde-te într-o scoică,/
urlă-ţi gândurile toate […] repede, dă drumul la televizor: / sa
întors mesia/ şi vor să-l pună preşedinte!”, (sentiment acut
de fotografie, p. 12). Velea glisează pe mai multe planuri şi
unul ar fi contextul social tratat aici cu simbolistica unui
bestiar propriu şaptezeciştilor: „râurile au solzi, peştii au
împrumutat/ blana mamiferelor/ şi se hârjonesc cu gheare de
argint// ţăranii dezleagă silogismele păşunii,/ mioarele cântă
la nai/ un alai de lupi chercheliţi// femeile duc greul
războaielor/ la maşinile de cusut, / bărbaţii zămislesc din
grâu şi salivă// biserica-i căuşul palmei,/ bodega loc denchinăciune//
de miere-s păcatele când/ în cer miroase-a
paie,/ iar pe pământ a fulgi de înger”, (când în cer miroase-a
paie, p. 15). Un alt poem recreditează aplombul textualiştilor:
„poemul fără intenţie care, pur şi simplu,/ s-a nimerit pe foaia
de hârtie/ […] poemul rar, care te salută din zborul unei
păsări phoenix/ deasupra unei atlantide/ unde poeţii au
adormit la umbra unei flori de zgură” (poemul fără intenţie, p.
16). În căutarea timbrului personal se rescrie poemul în
diverse maniere, autorul petrece mai toate etapele conştient
de poziţia circumstanţială a emisiei: “…fiecare cu zeii lui, cu
viaţa lui socială,/ trăind într-o democraţie aproape de
explozie,/ greu de adus împreună”, (poem împreună cu
platon, p. 20). În “poemele din ultima cameră de hotel”, apoi
în “maşina de poetizat” se continuă ipostazierile unui eu
aristocrat, sensibil şi desprins din fluxul existenţialist.
Prezenţa sa contează ca martor al evenimentelor cotidiene
care interesează prin tangentele lor la omul-vag – un subiect
agresat de o exterioritate absurdă şi care se recompune în
singurătate (aşa-zisa misoginie) prin muzica surdă a cărţii.
Atunci, hotelul personal se ridică într-o Atlantidă scufundată
în ignoranţă, căci despre absurd şi lipsă de temei vorbesc
aceste poeme cu tuşă surrealistă: “primăria oraşului nu mai
funcţionează de o săptămână,/ pe la ghişee se recită din
shakespeare şi eminescu/ catastifele prăfuite se transformăn
romane erotice,/ iar planurile de urbanism în tablouri
suprarealiste// câinii poartă covrigi în coadă, iar pe dunăre,/
la galaţi, curge numai lapte şi miere[… ]”, (echilibristică
suicidală, p. 75). Şi totuşi, pentru cineva încă se scrie…
Pornind de la titlul „bizar” şi incitant al primei cărţi
propunem o paralelă: atletul fără splină, infatigabilul, cel care
recondiţionează vechiturile şi le dă luciul de oglindă. Dacă
actul de a respira (scrie) este compromis de cunoscutul
dicton al morţii Artei, anume scriitorul ştie că este văzut cum
ştie să scrie, ştie că nu poate alerga inconştient pe pagină –
tot el îşi dă seama că lectorul său este un scriptor atent şi nu
poate fi înşelat cu retorisme care s-au demonetizat (inclusiv
prin propria lor parodizare). Deci, autorul propune
gimnastica textului ca evaziune, o făcătură necesară, aşa
cum şi alte poetici axate pe esenţializarea discursului şi
ironizarea seriozităţii lui sunt sortite dormitului în semn. Dar
asta nu e totul: o lipsă a ceva trebuie suplinită (compensată)
prin alte forme. Pretinsa absenţă a plămânilor (a respiraţiei
imediatului) devine simbolul prezenţei unui alt organ de
percepţie a realului, şi acesta e ferit privirii asemenea
respiraţiei: cogito-ul. Mai precis, un cogito situat la frontiera
dintre joc (convenţie) şi joacă (act de nonşalanţă) se
defineşte ca şi în cazul hermeticilor – oglindire secvenţială a
spiritului pur în efemer – , timp suficient pentru a se macula
şi întoarce spre sine (ca text), nemuritor şi rece; întrucât
poezia caleidoscopică a lui Andrei Velea are scânteia
îngheţată a pietrei de inel, gesticulaţia unui adolescent miop
şi umilinţa orgolioasă de a nu se uita în oglindă.

miercuri, 13 iunie 2012

APEL: Poezie pentru sănătate

Dragilor, un tânăr scriitor are nevoie de ajutorul vostru. Reiau aici apelul poetului şi prietenului Daniel D. Marin.

"Am probleme de sănătate. Cea mai gravă dintre ele mi-a pricinuit deja câteva neajunsuri de-a lungul vieţii: o operaţie la piciorul stâng la numai 10 ani, o alta la 22, probleme cu mersul, amorţirea membrelor inferioare, dureri de spate şi alte complicaţii în ultimii ani, mai ales în prezent. Pentru a preveni complicaţiile ulterioare (inclusiv paralizia totală a membrelor inferioare şi agravarea stării de funcţionare a unor organe interne, în special colonul şi rinichii) mi s-a recomandat consultarea unor medici din străinătate şi o operaţie pe coloană (leziuni malformative multiple), tot în străinătate. Costul acestei operaţii este de 50 000 euro. Operaţia este foarte complicată."

Mai multe detalii puteţi găsi aici.
Mulţumesc anticipat oricui îl poate ajuta pe Daniel!

miercuri, 6 iunie 2012

Mentiune speciala la CONCURSUL INTERNATIONAL DE POEZIE SI PROZA "STARPRESS 2012"

Am primit o mentiune speciala la CONCURSUL INTERNATIONAL DE POEZIE SI PROZA "STARPRESS 2012", sectiunea proza. La cele doua sectiuni (poezie&proza) s-au inscris aproape 8500 participanti! (nu e nicio greseala!)

Iata si lista completa a premiantilor la proza:



PREMIUL l
ELENA BUICA - Qubec / Canada
DORA ALINA ROMANESCU / Mangalia / Romania
PREMIUL ll
GABRIELA CALUTIU SHONENBERG / Costa Blanca / Spania
MARIANA ZAVATI GARDNER / Londra / Anglia
MIHAELA CRISTESCU / Sidney / Australia
PREMIUL lll
IOANA DIACONU / Atena / Grecia
DOINA POSTOLACHI / Chisinau / Republica Moldova
PREMIUL TINERETII
PAULA DIANA HANDRA - Timisoara / Romania BOGDAN CATALIN MEREUTA – Galati / Romania
PREMIUL PRESEI
TIMOTEI URSU - New York / USA IONELA ELENA CIOBANU - Cornegliano Laudense (LO) / Italia STEFAN LUCIAN MURESANU – Bucuresti / Romania ION BURCIN - New York / USA EMIL LUNGEANU – Bucuresti / Romania
MENTIUNE
Despina Ioan Alexandru -Bruxelles /Belgia;  Constantin T.Ciubotaru - Roşiori de Vede/ Romania; Aurel Avram Stanescu - Constanţa / Romania; Doru Arăzan – Timisoara / Romania;  Mihai Stirbu – Roman / Romania; Virgil Oprescu Runceanu - Rm.Valcea / Romania; Dorel Mihai Gaftoneanu – Botosani / Romania;  Anamaria Luiza Mehedinti - Liebling / Timis / Romania; Aurel Mihai Bruma – Iasi / Romania;  Nicolae Ciobanu Moleşti / raionul Ialoveni / Republica Moldova; Mihaela Burlacu – Constanta / Romania;  Silvian Floarea - Giurgiu/ Romania;  Adrian Stângă – Moreni / Dâmboviţa / Romania; Vasile Larco – Iasi / Romania; Veronica Osorheian - Alba Iulia / Romania
PREMIUL PENTRU AUTENTICITATE
Virgil Stan -Mangalia / Romania
George Nicolae Podisor – Bucuresti / Romania
Dumitru Mircea (Mămăligă) / Chisinau / Republica Moldova
PREMIUL MEZIN TALENT
Lepadatu Denisa - Galati / Romania
PREMIUL PENTRU DEBUT
ANDREEA CLAUDIA - Craiova / Romania
TABITA STREINU- Drobeta Turnu Severin / Romania
ANDREEA ROXANA JIPA – Vernesti / Buzau / Romania
BOGDAN CĂTĂLIN MEREUŢĂ – Galati / Romania
MIRCEA BOBOC - Iasi / Romania
MENTIUNE SPECIALA
Alexandru Toma - Madrid / Spania;  Voican Marin - Bucuresti / Romania;  Arabel Bodnarenco - Bucuresti / Romania;  Postu Maria – Bucuresti / Romania;  Mihaela Meravei - Constanta / Romania;  Manciuc Maricuta – Madrid / Spania; Dumitru Cascaval - Iasi / Romania;  Andrei Velea – Galati/ Romania;  Radu Costel Bobică – Vaslui / Romania; Georgi Cristu - Galați / Romania;  Filip Cristinescu - Satu Mare / Romania; Florentina Loredana Dalian – Slobozia / Romania; Vasile Popovici - Botosani / Romania;  Mircea Mitrofan - s. Tartaul / r.Cantemir / Republica Moldova; Ioana Mihaela Popescu – Bucuresti /Romania;  Paul Ersilian Rosca - Bistrita/ Romania;  Petre Rau / Galati / Romania Adriana-Maria Sav – Jibou / Romania;  Ştefan Cătălin Topliceanu – Vaslui / Romania; Ioan Florin Stanciu – Constanta /Romania

marți, 5 iunie 2012

DEBUT: "Omul Metodă" de Alexandru Maria

Am bucuria de a vă anunţa un debut: "Omul metodă" de Alexandru Maria. Cartea a apărut în urma câştigării Premiului Editurii revistei "Convorbiri literare" şi al revistei "Convorbiri literare" la cea de-a XXX-a ediţie a Concursului Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene "Porni Luceafărul…" (2011).
Felicitări tânărului autor, care îmi este cunoscut din cenaclurile gălăţene. Şi multă inspiraţie în continuare!

Poeme in revista Vatra

Aflu abia la un an distanta ca mi-au fost publicate poemele Salonului 44 in revista Vatra (nr. 5-6/2011). Revista o puteti descarca in format electronic de aici.

duminică, 20 mai 2012

Premiul revistei ,,Argeş” la ,,Tudor Arghezi”

Am primit premiul revistei ,,Argeş” (Piteşti) la Festivalul Internaţional de literatură ,,Tudor Arghezi”. Lista premianţilor este aici.


1. Premiul “OPERA OMNIA”
atribuit unor scriitori străini de prestigiu internaţional:
Bengt Berg, Suedia
Lidija Dimkovska, Macedonia/ Slovenia
2.Premiul “OPERA OMNIA”
atribuit unor scriitori români de prestigiu:
Ion Pop (critică literară)
Aurel Pantea (poezie)
3. Premiul pentru promovarea operei argheziene:
Mircea M. Pop, Germania
Adam Puslojic, Serbia
Gelu Costea, România
4. Premiul “OPERA PRIMA” (debut în volum):
LaurenţiuBelizan, Buzău
5. Premiul pentru volum în manuscris:
Radu Niţescu, Bucureşti
6. Premiile pentru grupaj poezie:
Premiul I- Mihai Gheorghe, Motru
Premiul al II-lea  şi Premiul revistei ,,Ramuri” Craiova- Lupaşcu Ana-Maria, Suceava
Premiul al III-lea- Andreea Teliban, Bucureşti
Menţiune – Andra Gabriela Prodea, Bucureşti
Premiul revistei ,,Acolada” Satu-Mare - Marina Popescu, Bucureşti
Premiul revistei ,,Argeş”, Piteşti – Andrei Velea, Galaţi
7.Premiul pentru Arghezologie:
Ela Iakab, Lugoj, volumul “Deşertăciune şi asceză”

Poeme în "Actualitatea literară"

Mi-au apărut câteva poeme în "Actualitatea literară", nr.19-20, aprilie-mai 2012.
Revista o poate fi citită în format electronic aici.


miercuri, 16 mai 2012

Cubul critic Oblio – lectură publică de poezie

Festivalul Naţional al Cărţii „Axis Libri”, ediţia a IV-a,Galaţi, 23-27 mai 2012
organizat sub patronajul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional

Loc:
Aleea Domnească, zona pietonală dintre ”P-uri”


Duminică, 27 mai 2012, orele 11:30: Cubul critic Oblio – lectură publică de poezie.
(Andrei Velea, Octavian Miclescu, Leonard Matei, Marius Grama, a.g. secară. Prezintă: a.g. secară)

Serile de Literatură ale Revistei Antares, 26 mai- 3 iunie 2012

joi, 10 mai 2012

Revista Dunarea de Jos, nr.123, mai 2012

Profilul meu pe OperaScrisa.Ro

Andrei Velea

Andrei Velea s-a născut la 3 februarie 1980, Galaţi. A absolvit Facultatea de Studii Economice Galaţi (Informatică economică). Lucrează ca informatician pentru Wind River Systems România (Galaţi). A debutat cu poeme în revista „Şcoala gălăţeană” (2001), iar cu proză în revista „Caligraf” (Alexandria, 2011).
Cărţi de poezie publicate: „Gimnastul fără plămâni” (Ed. Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galaţi, 2010) şi „Hotel în Atlantida” (Ed. Fundaţiei culturale Antares, Galaţi, 2011). A publicat poezii şi proze scurte în mai multe reviste din ţară, între care: „Poesis”, „Poezia”, „Litere”, „Argeş”, „Oglinda Literară”, „Dacia Literară” etc. În momentul de faţă colaborează la revista „Dunărea de Jos” (cronici de carte). A primit mai multe premii pentru debut şi pentru proză, dintre care cele mai importante sunt: „Porni Luceafărul” (debut, 2011), Premiul Uniunii Scriitorilor Filiala Sud-Est (debut, 2011), Marele Premiu „Eusebiu Camilar”, secţiunea proză, 2011.
Proiecte de viitor: A finalizat şi a predat la editura „Brumar” al treilea volum de poeme (intitulat „Lumea e o pisică jigărită”). Cartea ar trebui să apară în toamna anului 2012, iar lansarea să aibă loc la Târgul de Carte „Gaudeamus”. De asemenea, caută o editură pentru ediţia integrală a poemelor din seria „Omul Vag” (o parte dintre ele au apărut în cartea de debut). În paralel lucrează la un volum de proză scurtă pe care intenţionează să-l publice în 2013.
(blog: http://andreivelea.blogspot.com/ ; e-mail: avelea@gmail.com)

Primul invitat la dialog al OPERA SCRISA. RO!


Am onoarea de a fi primul invitat la dialog al OPERA SCRISA. RO!!!

“Când te ocupi de lumea spiritului, îţi cultivi un anumit dispreţ faţă de lumea materială”

Primul invitat la dialog al OPERA SCRISA. RO este poetul Andrei Velea, originar din Galaţi. După două volume de poezie, acesta are în pregătire un al treilea, care continuă teme şi obsesii din primele volume. În momentul debutului, a. g. secară nota: “Rareori un debut în volum este atât de consistent, cartea fiind un exemplu elocvent despre ceea ce poate “produce” dragostea de viaţă şi de literatură…” Andra Rotaru a dialogat cu Andrei Velea, în exclusivitate pentru OPERA SCRISA. RO

Ai publicat două volume de poezie, eşti prezent în antologii, ai publicat şi critică literară. Trăieşti din ceea ce scrii? Desigur, ai observat că unii scriitori primesc mai mulţi bani din drepturile de autor decât alţii. Cum îţi explici?
Nu, nu trăiesc din scris. Mai mult: dacă ar fi să trag o linie, ar rezulta „profit negativ”. Ca să nu mai spun de efort, de timpul investit… Dar este o mare pasiune, nu am văzut-o până acum ca pe o „sursă de venituri”. Asta nu înseamnă că scriitorii trebuie să ignore aspectele financiare. Până la urmă, a fi scriitor profesionist înseamnă (şi) să trăieşti din scris. Un fotograf profesionist trăieşte din fotografie, un actor din reprezentaţiile de pe scenă. Ca să încerc o explicaţie la ceea ce spui tu, cred că, pur şi simplu, unii scriitori sunt mai atenţi la aspectele financiare, îşi negociază mai bine contractele şi urmăresc dacă le sunt respectate clauzele. Pe alţii (între care mă număr şi eu astăzi) nu îi interesează deloc (sau prea puţin) aspectele financiare, astfel că se aleg cu mai puţini bani de pe urma muncii lor.
Galaţiul este, în ultimul timp, un spaţiu în care se întâmplă multe evenimente literare. Ai fost printre participanţii la evenimentul „11-Poezia campioană la Galaţi”, cu ocazia Zilei Mondiale a Poeziei. Cât de benefic e un astfel de eveniment pentru scriitori, pentru editori, pentru distribuitorii volumelor de poezie?
Mi-e greu să le estimez impactul… Eu am participat la evenimentul de care aminteşti la invitaţia Florinei Zaharia. Am acceptat deoarece proiectul mi s-a părut foarte interesant. Am fost organizaţi ca o echipa de fotbal şi am recitat poeme în trei licee din Galaţi. Peste tot am fost primiţi în săli pline ochi de elevi. O reuşită! E clar că aşa creştem, ca scriitori, în „vizibilitate”. Teoretic asta ar trebui să se „simtă” în vânzările de carte. Asta doar teoretic, pentru că practic…
Una dintre obsesiile primului tău volum, „omul vag”, redă „incapacitatea omului de a se ancora în repere pe care să le gândească prin propriile forţe”.
Eu cred foarte mult în critică. Nu numai în critica literară, care e un domeniu particular. În „Omul vag” am încercat să critic mentalităţile comune. E drept că nu am făcut-o în sensul de „critică pozitivă, constructivă”, ci mai degrabă ca „pamflet”, „ironie acidă”, „satiră”. M-am gândit că poate aşa va fi mai „vizibil”. În cartea „Gimnastul fără plămâni” sunt aproximativ douăzeci de poeme în ciclul „Omul Vag”. Am mai găsit între timp alte poeme vechi, tot din aceeaşi serie. Mă gândesc să le public împreuna cu cele din cartea de debut. Un volum numit simplu: „Omul Vag”. Eventual împreună cu nişte grafice faine.
Cel de al doilea tău volum de poezie continuă cronologic poemele din primul volum, acestea fiind „Gimnastul fără plămâni” şi „Hotel în Atlantida”.
Şi încă nu am reuşit să ajung „la zi”… Chiar şi a treia carte va conţine poeme scrise înainte de apariţia primului volum. Asta se întâmplă când momentul debutul este amânat prea mult timp… Dar „Lumea e o pisică jigărită” (editura Brumar) va conţine în primul rând poeme noi, scrise în ultimii doi ani. Reiau tematica criticii mentalităţilor printr-un ciclu „cinic”, intitulat sugestiv: „De dragoste, din Fukushima”.
Scrii şi critică literară, nu doar poezie. Ajută critica literară poezia si viceversa, când te situezi în ambele tabere? Există şi efecte secundare?
E prea mult spus „critică literară”. Sunt recenzii de carte (poezie). E drept că încerc o analiză mai consistentă, nu am o abordare „impresionistă”. Dar de aici până la critica literară este o distanţă mare! Eu cred că ajută, da. Te face să înţelegi mai bine „misterele” creaţiei. Eu am o abordare mai raţională, mai intelectuală, atât prin formaţia profesională (informatician), cât şi, pur şi simplu, prin firea mea. Îmi place să „disec” creaţiile altora, să le „cercetez interioarele”.
Efecte secundare? Cred că riscul este să devii prea „metodic” în poezie. Asta mi s-a reproşat mereu, cum că aş fi „rece”. Dar asta este abordarea mea. Îmi plac mult ideile şi chiar şi în poezie pun mai mult accentul pe ele, uneori în detrimentul „sentimentului”.
Ai fost inclus, de curând, în antologia „Cuvinte noi pe Domnească”, apărută la Centrul Cultural Dunărea de Jos. Volumul reuneşte 23 de poeţi gălăţeni. Chiar tu ai scris că în Galaţi a fost „ratat” momentul douămiismului. Ce-i uneşte pe cei antologaţi, care sunt elementele comune sau ce-i diferenţiază?
Galaţiul nu are nici un douămiist. A fost „ratat” momentul, aşa e. Însă acum privim cu speranţe către o eventuală generaţie 2010. După douămiişti, care au avut un nucleu tare, un cenaclu, un manifest (sau mai multe), urmează, se pare, o generaţie care nu mai crede în manifeste literare şi nici chiar în ideea de generaţie literară. Deci criteriul antologiei noastre nu a fost unul „estetic”. Am strâns între copertele ei majoritatea tinerilor scriitori din Galaţi. Un mic „document” care să pună bazele unei „promoţii 2010” în Galaţi. Cât despre elementele care ne apropie sau care ne diferenţiază, asta se va vedea abia mai încolo. Trebuie puţină distanţare.
Sunt mulţi scriitori care nu cunosc drepturile ce le revin în urma publicării unui volum sau articol, fie că acestea au ISBN sau ISSN. Unde crezi că este veriga slabă, sunt predispuşi artiştii, în general, la o altă formulă de a înţelege cele lumeşti?
Poate că şi asta, da. Aud frecvent printre scriitori formule precum „nu scriu pentru bani” sau „eu nu vând cărţile, ci le ofer”. Când te ocupi de lumea spiritului, îţi cultivi un anumit dispreţ faţă de lumea materială, de bani. Totuşi un strop de pragmatism nu strică nici măcar poeţilor… Problematica drepturilor de autor nu este cunoscută. Cel puţin printre tinerii scriitori. Există o lipsă de informare şi de transparenţă. O situaţie „gri”, eu aşa o văd. Dacă o întreţine cineva în mod intenţionat, nu pot spune. În tot acest context, o iniţiativă precum „Opera Scrisă.ro” poate fi fermentul instaurării unei situaţii de normalitate. O mai bună reprezentare a scriitorilor în raport cu editurile (şi cu celelalte instituţii implicate), precum şi mai multă promovare. Mi-aş dori (dar poate că deja este luat în calcul) şi câteva seminarii pe problematici privind drepturi de autor, împreună cu materiale introductive, scurte şi la obiect, disponibile pe site. Felicitări pentru iniţiativă şi mult succes în activitate!