vineri, 30 martie 2012

Flash interviu în compania Florinei Zaharia

Câteva întrebări la care am răspuns în contextul evenimentului "11 – poezia campioană la Galaţi". Întrebările au fost formulate de către Florina Zaharia.


1) Ce reprezintă Galaţiul pentru tine?

Locul în care, într-un furnal plin de fluturi, m-am născut. Mare noroc cu Dunărea!

2) Ce poet îţi bântuie minţile şi creaţia?

Are un nume mai lung. Îl cheamă: Naum Ivănescu Sorescu Arghezi.

3) Ce este un poem?

Un punct de inflexiune. Acolo, vorba filmului („Matrix”): "there is no spoon". Dacă minţi, iţi furi căciula singur.

4) Care este cea mai ciudată întâmplare pe care aţi trăit-o până acum?

Am intrat în vorbă cu o fată pe care nu o cunoşteam. Încercam să o invit în oraş. Surâdea discret. Apoi mi-a povestit ca mai fusese ceva intre noi, cu nişte ani în urmă. Am avut, efectiv, un sentiment de om paraşutat în lume.

5) Cum vezi ziua de mâine?

Oricât de critic aş fi relativ la prezent, sunt un optimist incurabil. Aşa că pentru mine, invariabil, mâine va fi mai bine, indiferent de „prognoze”.

6) Ce înseamnă pentru tine o Echipă?

O echipa este mai mult decât suma individualităţilor care o compun, mereu am crezut asta. Cine nu ştie să se „topească” într-un fel în echipă, păstrându-şi, totuşi, individualitatea, pierde.

7) Pentru ce motiv ar trebui să dansăm mai mult?

Eu nu prea dansez. Dansul e o forma de hipnoză, iar drogul meu preferat e luciditatea. Nici ideile sau poemele mele nu se pot asocia dansului, că prea trântesc.

8) Aţi „driblat” vreodată în ceea ce aţi făcut?

Cu siguranţă: viaţa însăşi e un sistem complex de driblinguri cu realitatea.

9) Cui ar trebui să mulţumeşti pentru ceea ce eşti?

Prietenilor. Prietenia este cel mai important dintre sentimente. A nu se încurca cu dragostea sau cu amiciţia! Poate că e totuna cu iubirea.

10) Pentru ce (cine) îţi pare rău?

Pentru toţi cei care, talentaţi şi frumoşi, bântuiţi de Poezie, n-au apucat sa publice o carte, indiferent de motive.

11) Cea mai mare realizare (meciul câştigat)?

Încă nu e niciunul câştigat. Sunt câteva în desfăşurare. Ori poate că am câştigat un meci mic cu lenea şi cu mediocritatea. Dar cred să mă înşel.

*publicat în revista Dunărea de Jos nr.121, martie 2012

miercuri, 21 martie 2012

Echipa campionă a Poeziei


De la stânga la dreapta: Dan Mircea Cipariu, Andrei Velea, Diana Mărăndici, Lina Beatrice Cheşcă, Peter Sragher, Nicoleta Onofrei, Sergiu Dumitrescu, Angela Ribingiuc, Vali Crăciun, Andrei Novac, Florina Zaharia şi Laura Dumitrache.

luni, 12 martie 2012

Antologia "Cuvinte noi pe Domnească" (online)

Antologia cuprinde un Argumentum de a.g.secară, poezie şi/sau proză de Adrian Haidu, Alexandru Maria, Anca Şerban Gaiu, Andra Pelineagră, Andrei Velea, Claudia Samoilă, Cristina Bălan, Cristina Dobreanu, Elena Donea, Florin Buzdugan, Gabriel Ghimpu, Laurenţiu Pascal, Leonard Matei, Marian Stroe, Marius Grama, Mihaela Galu, Mitruţ Popoiu, Nicoleta Onofrei, Octavian Miclescu, Sabina Daniela Penciu, Simona Toma, Sorin Atanasiu, Tatiana Nona Ciofu, Repere pe drumul devenirii unei generaţii de A. Velea şi Fişe de… dicţionar ( de istorie a literaturii, evident!).

vineri, 9 martie 2012

Zon@literară: Zona tinerilor scriitori

Bine aţi venit în Zonă! Nu, nu Zona fraţilor Arcadi şi Boris Strugaţki, ci Zon@literară, cea mai nouă revistă a tinerei generaţii.
Pe pagina de Facebook, Zon@literară (sau „Zona literară”) se defineşte ca o „revistă de cultură şi atitudine”. Tot de acolo aflăm că a fost înfiinţată în 2011 de către Asociaţia Culturală cu acelaşi nume. Ce îşi propune? Iată: „educarea non-formală prin artă şi literatură a tinerei generaţii, dezvoltarea ei în spiritul conştiinţei de sine, stimularea dorinţei de informare şi autodepăşire într-un sens pozitiv”.
Colectivul redacţional îl are în frunte pe tânărul, dar cunoscutul, poet ieşean Paul Gorban. Secretar de redacţie: proaspătul debutant în poezie Matei Hutopilă. Între redactori şi redactori asociaţi îi regăsim pe: Felix Nicolau, Şerban Axinte, Daniel D.Marin, Aida Hancer sau Igor Ursenco. După cum se vede, un colectiv tânăr pentru o revistă a tinerei generaţii.
Revista apare pe hârtie cu sprijinul editurii Herg Benet, una dintre cele mai noi şi mai active edituri din ţară. Dar, cred eu, Zon@literară are o circulaţie bună datorită faptului că este lansată şi online. Primul număr al revistei a fost unul dublu: septembrie-octombrie 2011. La fel şi ultimul (până în prezent): ianuarie-februarie 2012.
Ultimul număr al revistei debutează cu un „TIMEditorial” semnat Marius Ştefan Aldea: „La telefon cu Eminescu”: „l-am sunat pe Eminescu şi am vorbit despre generaţia asta nouă de poeţi şi scriitori, de la 2000 încoace”. Epilog: „în fine, hai că suntem beţi, duhneşte în noi poezia şi ţi se duc minutele din cosmote. Bine, bătrâne, bine. Hai noroc , sănătate, data viitoare suni tu.” Următoarea rubrică este „Atitudini & polemică”, unde avem un material semnat de Adrian Suciu: „Despre poeţi, poezii şi alte chestii”. „În poezie, nu sunt interesat de perfecţiunea textului ci de puritatea stării care îl generează. Câtă vreme e corect, textul e neimportant în poezie”, ne împărtăşeşte Adrian Suciu. Urmează rubricile: „Vizual & Virtual”, „Laptopiseţiul literar”, „Avatar”, „Avatar magazin”, „Labirintul prozei”, „Dramaturgie”, „Mouse liric”, „Zon@ncheta”, „Poesis”, „Interviu”, „Reviste în zon@”, „Click Libris” şi „Eveniment".
Şedere plăcută în Zon@! Aici poemele au proprietăţi ciudate, legile literaturii sunt date peste cap, iar colectivul redacţional este format din Stalkeri. Succes, Paul Gorb@n!

PS: ultimul număr al revistei poate fi descărcat de pe blogul redactorului şef (http://paulgorban.blogspot.com/2012/02/revista-zonliterara-nr-1-2-ianuarie.html).

*material publicat în revista Dunărea de Jos nr.121, martie 2012

ACTA: protejarea proprietăţii intelectuale ca abuz

Să ne imaginăm următorul scenariu: o gaşcă veselă înregistrează un filmuleţ la o petrecere, apoi unul dintre ei îl postează pe internet (să zicem pe YouTube). A doua zi, cel care a ridicat filmuleţul pe internet este vizitat de nişte persoane morocănoase care întreabă dacă pentru muzica din fundal deţine drepturile de proprietate intelectuală. Numai că, aşa cum se întâmplă la toate petrecerile, muzica era format MP3, descărcată ilegal de pe internet. Atunci persoana care a postat filmuleţul pe YouTube este nevoită să plătească o amendă grasă (ori chiar să intre la închisoare pentru cinci ani)… Şi pentru „vizită” nu a fost nevoie de vreun mandat judecătoresc! Suportul legal: ACTA.

ACTA (Tratatului Comercial pentru combaterea Contrafacerilor) a fost semnat în secret de către România şi alte 21 de state europene pe data de 26 ianuarie 2012 la Tokyo. El fusese semnat deja, pe 1 octombrie 2011, de Australia, Canada, Japonia, Coreea de Sud, Maroc, Noua Zeelandă şi Statele Unite. Textul tratatului poate fi descărcat în format PDF (tradus în toate limbile europene) de pe site-ul Comisiei Europene (adresa: http://ec.europa.eu/trade/creating-opportunities/trade-topics/intellectual-property/anti-counterfeiting/). Totuşi ACTA nu va putea intra în vigoare dacă nu va fi votat în Parlamentul European. PE a votat în noiembrie 2010 o rezoluţie în care s-a arătat împotriva ACTA, poziţie adoptată de eurodeputaţii români socialişti şi liberali, în timp ce popularii au votat contra rezoluţiei, deci pentru ACTA. Rămâne de văzut care va fi situaţia în mai, când acordul ajunge în PE, întâi în comisiile de specialitate şi apoi la votul plenului.

Până atunci: dezbateri publice. Cineva ar putea întreba: care e problema cu ACTA? Totuşi apără dreptul de proprietate intelectuală. Ce e rău în asta? Vrei să asculţi muzica lui The Doors? Cumperi CD-ul, nu descarci ilegal de pe internet! Aşa ajung şi mai mulţi bani la producătorii de muzică. Să dăm glas opozanţilor ACTA. Iată ce strigă aceştia: ACTA va da undă verde la abuzuri în numele protejării dreptului la proprietate intelectuală. Legi care să incrimineze traficul cu muzică, filme (sau medicamente generice, ACTA se referă şi la ele) există şi în momentul de faţă. Numai că nimeni nu poate bate la tine la uşă fără mandat judecătoresc să îţi verifice calculatorul. Ce se va întâmpla dacă ACTA va fi adoptată şi va deveni obligatorie? Poliţia internetului! Adică: furnizorii de internet (cei la care ne abonăm pentru a beneficia de internet) vor fi obligaţi să controleze pachetele care ies şi care intră în fiecare calculator (pentru a depista urme de conţinut piratat) şi vor instala diverse programe pe calculatoarele abonaţilor cu ajutorul cărora îi vor monitoriza. Altfel spus: gata cu internetul aşa cum îl ştim. Urmează: control strict, limitarea libertăţii de exprimare. Gata cu revoluţiile pe internet! Site-uri precum YouTube, Twitter sau Facebook vor fi grav afectate: acolo se vehiculează zilnic o cantitate impresionantă de informaţii pentru care nu există drepturi de proprietate intelectuală, dar care face parte din libera exprimare. Spre exemplu: partajezi o fotografie care ţi-a plăcut mult sau care îţi exprimă starea de moment; ori o piesă muzicală de pe YouTube (sau de pe „versiunea” lui românească: Trilulilu).

ACTA, după cum se precizează clar pe site-ul Comisiei Europene, nu aduce nimic nou în sfera legalităţii. Adică tot ceea ce era ilegal înainte de ACTA rămâne la fel, ceea ce era legal, rămâne legal. ACTA vine cu regulile mai stricte, cu obligativitatea furnizorilor de internet de a-şi monitoriza clienţii, cu posibilitatea de a fi vizitat sau amendat de către un producător muzical. Totul fără mandat judecătoresc!

Un argument sentimental contra ACTA: oare această stare de fapt, cea de azi, gri, în care ştim că e ilegal să ascultăm muzică piratată, dar nu putem fi traşi la răspundere, nu are şi aspecte pozitive? Nu sunt puţini cei care şi-au făcut educaţia muzicală (chiar şi vorbind de muzica clasică) folosind fişiere format mp3 descărcate ilegal de pe internet. Asta a contribuit la cultura lor generală, a însemnat un plus. Nu îşi permiteau să cumpere discurile originale. Aceeaşi situaţie şi cu filmele. Puneţi pasionaţii să le cumpere: dacă îşi câştigă banii din cultură, nu îşi vor permite! O reglementare prea strictă a drepturilor de proprietate intelectuală înseamnă şi restrângerea circulaţiei actului cultural… Cei care sunt pro ACTA spun că prin adoptarea acestei legi vor ajunge mai mulţi bani la artişti, deci că ACTA va încuraja cultura. Criticii tratatului spun că banii vor ajunge nu la artişti, ci doar la marii producători în domeniu…

*articol publicat în revista Dunărea de Jos nr.121, martie 2012

Revista Dunarea de Jos, nr 121

marți, 6 martie 2012

Proiectul „11 – Echipa campioană a Poeziei”


Pe 21 martie 2012, Primăvara va pleca în turneu prin Galaţi şi lume cu Poezia şi cu 11 poeţi!

Proiectul „11 – Echipa campioană a Poeziei” coordonat de către Florina Zaharia, căpitan şi jucător de bază (a cărei fantezie creativă este ţinută în frâu de către the coach Sergiu Dumitrescu, directorul CCDJ) se va derula în colaborare cu Colegiul Naţional Vasile Alecsandri, Colegiul Naţional Mihail Kogălniceanu şi Colegiul Naţional Costache Negri.