luni, 16 decembrie 2013

marți, 10 decembrie 2013

"Plaja de la Vadu" - interviu

Un interviu în compania Mihaelei Gîdei. Aici este originalul
Velea1Binecunoscutul scriitor gălăţean Andrei Velea a semnat o nouă carte, “Plaja de la Vadu”, ce urmează a fi prezentată publicului gălăţean sâmbătă, la librăria “Humanitas”, începând cu ora 16.00. Andrei a fost de acord să ne acorde un interviu în cadrul căruia ne-a vorbit despre carte, despre plaja de la Vadu şi despre lansarea care va fi una inedită.
Mihaela Gîdei: În data de 14 decembrie lansezi cartea “Plaja de la Vadu” la Librăria “Humanitas”. Cum va decurge evenimentul şi ce le-ai pregătit cititorilor?
Andrei Velea: Am spus să încerc şi altfel. Să nu mai fie o lansare în sensul obişnuit al cuvântului, ci, mai degrabă, o întâlnire cu autorul şi cartea. Aşa se face în Vest. Mai întâi e pusă cartea în vânzare, abia apoi este întâlnirea cu autorul. O parte dintre cei prezenţi vor fi citit cartea deja. Poate nu toată, dar măcar câteva povestiri. Vor avea curiozităţi, întrebări, nelămuriri. Aşa nici invitaţii la eveniment nu vor vorbi în gol şi nu se vor mai feri să dezvăluie despre ce este vorba în carte.
Altfel spus, cartea este deja în vânzare la librăria Humanitas, Galaţi. Vă invit să o cumpăraţi, să o citiţi şi să ne întâlnim sâmbătă 14 decembrie, orele 16, să discutăm despre ea. Acelaşi loc: librăria Humanitas. Invitaţii sunt: Petronela Buda, actriţă la Teatrul Dramatic Fani Tardini, precum şi criticii Viorel Ştefănescu şi Adi Secară. Pentru Petronela am scris un text din carte, o monodramă. Abia aştept să o văd şi interpretată! Viorel şi Adi m-au ajutat la corecturi, le-am cerut părerea despre textele din carte. Le mulţumesc frumos tuturor!
Mihaela Gîdei: Cu “Plaja de la Vadu” ai participat şi la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus. Cum te-a primit publicul?
VeleaAndrei Velea: Aş spune că a fost bine. Dar asta s-o spună cu voce tare cineva din public. Eu eram în faţă, transpirat leoarcă de emoţii. La Târg, lansările sunt „pe bandă rulantă”. Acolo sunt zece lansări în acelaşi timp, lumea trece şi vine, aleargă printre standuri, nu are timp de stat. Aşa că am vrut să fie scurt şi la obiect! Aşa a şi fost. Public am avut suficient pentru o lansare la Gaudeamus. Iar cartea a fost prezentată cu talent de către criticul Felix Nicolau, un simpatic şi un inteligent, un cunoscător al tinerilor scriitori, precum şi de către Robert Şerban, editorul cărţii, la care am revenit cu „Plaja de la Vadu” după „Lumea e o pisică jigărită”. Iar asta e cât toate laudele!
M.G.: Haide să vorbim puţin despre volum. Care e povestea lui? Cum s-a născut?
A.V.: E o colecţie de proze scurte. Sunt paisprezece texte în carte. Am început să scriu proză exact în momentul debutului cu poezie, în toamna lui 2010. Am prezentat în cenacluri, am trimis la concursuri. Nu mică fost mi-a fost mirarea să văd că sunt apreciate, premiate. La prima participare am câştigat Marele Premiu la proză la Festivalul „Eusebiu Camilar”. Preşedintele juriului a fost Petru Cimpoeşu, un prozator extrem de serios şi de bine văzut, cel care semnează pe coperta a patra a cărţii mele (alături de Felix Nicolau). Aşa că am continuat să scriu, să citesc în cenacluri, să trimit la concursuri, până când s-a adunat de o carte. Doi ani, mai precis. Apoi mi-a trebuit un an să le cizelez!
M.G.: De ce tocmai plaja de la Vadu? Ce are special acea zonă?
A.V.: A găsi un titlu pentru o carte de proză scurtă nu e foarte uşor. Mai ales atunci când textele sunt destul de diferite ca abordare şi tematică. Am întrebat prietenii, aşa am stabilit titlul. Iar coperta a fost votată pe Facebook. Democraţie!
Revenind la plaja de la Vadu, ea este ceva special: o „viitoarea Vama Veche”, după cum spune Adi Secară. Înainte de anii 2000 nu prea era accesibilă turiştilor, în zonă fiind baze militare (Corbu, Vadu, Gura Portiţei). Acolo au făcut armata mulţi filologi. Mircea Cărtărescu, spre exemplu. Acum e singura plajă sălbatică de pe litoralul românesc. Se face orice pe plajă: petreceri, nudism, sex. Libertate! Cam multe maşini de teren se foiesc pe acolo în ultima vreme, dar tot e mai bine decât în staţiuni, unde e un adevărat furnicar.
M.G.: Ce va găsi cititorul printre paginile cărţii?
A.V.: E „cudetoate”, ca să parafrazez o reclamă. Mi-am permis libertatea de a aborda teme variate, subiecte şi stiluri cât mai diferite. Există, totuşi, elemente comune. Textele sunt grupate în patru secţiuni tematice. Iar exprimarea e mai tot timpul la persoana a doua, cititorul fiind, practic, personajul principal! Poate părea pestriţ, însă e important pentru mine, la prima apariţie cu proză, să înţeleg unde mă pricep mai bine. Mă tot rod degetele să mă apuc de un roman, însă vreau „feedback” de la cititorii acestei cărţi. Mă va ajuta să mă descopăr, să mă înţeleg şi eu mai bine.
Sunt discuţii pe scara blocului, cauciucuri sparte, vecini indiscreţi, teorii ale conspiraţiei, secrete neîmpărtăşite, nevroze, peripeţii prin Republica Moldova sau prin Cipru, sex în patru şi altele… Le veţi descoperi dumneavoastră. Toate actuale, toate extrase din realitatea dimprejurul nostru, cea de azi. Unele dintre subiecte le ştiu de la prieteni, altele de pe Facebook, altele sunt cazuri despre care a scris şi presa pe larg.
M.G.: E posibil să descoperim un altfel de Andrei Velea?
A.V.: Aş spune „da”… Aş spune „nu”… După trei cărţi de poezie, e clar ceva nou: proză. Totuşi, ca ideatică, există o continuitate cu „Lumea e o pisică jigărită”. Şi acolo plecam de la realul cel mai brut cu putinţă şi încercam să descopăr valenţe metaforice chiar şi în cele mai seci evenimente. E un demers destul de similar şi aici, chiar dacă e proză. Vor spune cititorii şi criticii unde mă descurc mai bine. Una peste alta, diferenţa dintre poezie şi proză e, astăzi, una care ţine doar de modul de organizare al discursului.
M.G.: Cum ţi-ai descrie, în câteva cuvinte, cartea “Plaja de la Vadu”?
A.V.: Cea mai bună carte de proză pe care am scris-o până acum! Dar e o glumă, desigur: e prima. Acea cArtESENŢĂ pe care am publicat-o la Centrul Cultural Dunărea de Jos, adică „Orgoliul”, e una dintre prozele din această carte. Mi-e greu să o descriu… Sunt, încă, prea implicat în ea. Trebuie să mă detaşez un pic. Aşa că vă aştept la întâlnirea cu „Plaja de la Vadu” la librăria Humanitas (sâmbătă 14 decembrie, orele 16). Poate că o să-mi spuneţi voi ce-aţi înţeles din ea sau cum aţi prinde-o în câteva cuvinte.

miercuri, 4 decembrie 2013

Lansare cărţii în Galaţi

Sâmbătă 14 decembrie, orele 16, vă aştept la Librăria Humanitas Galaţi la o întâlnire cu "Plaja de la Vadu". Vor deschide discuţiie Petronela Buda, Viorel Ştefănescu şi Adi Secară. 

duminică, 1 decembrie 2013

Lansări de carte în Galaţi

Urmează câteva lansări faine de carte în Galaţi. În primul rând: mult aşteptatul debut al lui Marius Grama în poezie ("Dresorul de duminici")! Marius va reveni cu mai multe informaţii despre data şi locul lansării. Ceea ce ştiu e: "undeva pe la mijlocul lunii decembrie". Apoi o nouă cArtESENŢĂ de poezie: Cristi Pavel (12 decembrie, orele 14, sala STUDIO, Teatrul Dramatic "Fani Tardini")! Simona Andrei va realiza partea vizuală a evenimentului. Şi voi lansa şi eu "Plaja de la Vadu" la Libraria Humanitas Galati (sâmbătă 14 decembrie, orele 16).




vineri, 29 noiembrie 2013

Cartea e în Librăria Humanitas, Galaţi

"Plaja de la Vadu" a fost pusă în vânzare la Libraria Humanitas Galaţi. Prețul este de 11.99 lei. Când cumpărați cartea, vorbiți cu domnişoarele de la librărie să mă sune și cobor să vă ofer un autograf! Sâmbătă 14 decembrie, orele 16, ne întâlnim să discutăm despre carte. Tot la Librăria Humanitas Galați. Vor participa: Petronela Buda, Viorel Ştefănescu şi Anonimul Gălăţean.

Un autograf pe "Plaja de la Vadu"

Mulţumesc doamnei Claudia Minela pentru fotografie!

luni, 25 noiembrie 2013

Alte fotografii de la lansare

Două fotografii de la Ioana Andrada Tudorie. În prima sunt alături de Robert Şerban şi de Felix Nicolau. În cea de-a doua doar alături de Felix. Recitam un mic pasaj din carte la cererea publicului.

Antologia Lira21 din acest an

Fac parte din antologia de poezie şi proză Lira21 din acest an. Lansarea va fi la Bucureşti, Biblioteca Metropolitană, sâmbătă 7 decembrie, orele 9.30.

Lansarea

A fost o lansare reuşită! Felix Nicolau şi Robert Serban (prezentatorii cărţii) au fost IMPECABILI! Lume destul de multă pentru o lansare la Gaudeamus. Vă mulţumesc frumos! Urmează lansări în Galaţi şi în Constanța. Lectură plăcută celor care au intrat în posesia cărţii. Cartea va fi disponibilă şi în librării. Aştept părerile voastre pe Facebook!
Felicitări editurii Brumar - a câştigat Premiul de Excelenţă al Târgului Internaţional Gaudeamus! Acum înţelegeţi de ce am publicat "Lumea e o pisică jigărită" şi "Plaja de la Vadu" la Brumar...


Afişul


A apărutttt


vineri, 15 noiembrie 2013

Plaja de la Vadu, coperta a patra

"Plaja de la Vadu" (ed. Brumar), coperta a patra. Lansarea va avea loc la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus (Bucureşti, Pavilionul Central Romexpo), duminică 24 noiembrie, orele 15.30, standul editurii Brumar. Cartea va fi prezentată de Felix Nicolau şi Robert Şerban.

Le mulţumesc frumos celor doi scriitori care au avut amabilitatea de a semna pe coperta a patra: Petru Cimpoeşu şi Felix Nicolau.

Vă aştept cu drag!

luni, 11 noiembrie 2013

Plaja de la Vadu, coperta

Dragilor, vă mulţumesc pentru atenţie! Aceasta e coperta viitoarei mele cărţi: "Plaja de la Vadu", ed. Brumar. Cartea conţine 14 proze scurte.
Lansarea va avea loc la Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus (Bucureşti, Pavilionul Central Romexpo), duminică 24 noiembrie, orele 15.30, standul editurii Brumar. Cartea va fi prezentată de Felix Nicolau şi Robert Şerban. Vă aştept cu drag!

joi, 17 octombrie 2013

Lansare Geraldine GHINEŢ

comunicat/invitatie:

Avem deosebita plăcere de a vă invita la evenimentul de lansare
al romanului 
"Luna ielelor" 
de Geraldine Ghinet

Intalnirea va avea loc la Parcul de Soft în data de 
31 octombrie,
ora 19.00, Sala Multimedia.

Printre invitati se numără poetele Angela BACIU si Cezarina ADAMESCU.

In cadrul evenimentului veti putea vedea si o expozitie de fotografie
semnata Simona ANDREI inspirata din subiectul romanului.

Vă asteptam cu drag!
Intrarea libera.

duminică, 29 septembrie 2013

Despre „Plaja de la Vadu” pe AgentiaDeCarte.ro

Preluat de pe AgenţiaDeCarte.ro

„Plaja de la Vadu” de Andrei Velea

Sep 29th, 2013 
În curând, în cadrul Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus 2013, va avea loc lansarea volumului „Plaja de la Vadu” de Andrei Velea, Editura Brumar.
Farmecul cărţilor scrise de tineri ţine mai mult de ceea ce promit decât de ceea ce izbutesc. Iar ceea ce promit e de fiecare dată ceva imens: reconstituirea lumii! Povestirile lui Andrei Velea îmi amintesc, nu de puţine ori, de cele ale lui Mircea Nedelciu. Asta nu ar fi neapărat o calitate. Calităţile prozei lui Andrei Velea vin mai curând din curiozitatea cu care investighează paradoxul naturii umane. Privirea lui vede excepţia, stranietatea, abisul acolo unde privirea comună nu vede decât uniformitate şi banal. Cunoaşte bine valoarea de întrebuinţare a cuvintelor, are inteligenţă epică şi intuiţii de scriitor autentic. Îndeplineşte, deci, condiţiile de bază pentru a purcede la reconstituirea lumii. Şi mai e un motiv pentru care aş îndrăzni să-l încurajez. Nu a urmat o facultate de litere, este de profesie informatician, prin urmare scrie fiindcă nu are încotro. Nu ştiu de câte ori i se va fi spus, de către unii sau alţii: lasă-te de scris, în definitiv un sfat util şi cât se poate de binevoitor, dar uite că nu s-a lăsat. Astfel încât acum, că m-a întrebat şi pe mine, mă văd obligat să-i spun: dă-i înainte! – Petru Cimpoeşu
Pe plaja de la Vadu nu e înghesuială sau hărmălaie. De asta vorbele au delicateţe şi subînţelesuri, iar gesturile nu sunt întâmplătoare. Realismul lui Andrei Velea este tandru şi minuţios, însă cu multe falduri. Nu scapă nicio nuanţă sufletească, niciun gest cu semnificaţii laterale. Tonul general este firesc, iar scriitorul îşi tratează cititorul ca pe un prieten. O atmosferă primitoare este în această proză, care curge natural, dar deloc bătrânicios ori previzibil. Pur şi simplu nu îţi vine să stingi veioza şi să amâni lectura, aşa cum nu îţi vine să spui: ce şmecher se dă scriitorul ăsta! Bunul-simţ şi fineţea pot fi reţete de succes în vremurile cam în răspăr pe care le înfruntăm. – Felix Nicolau
„Cu două săptămâni înaintea lansării cărţii de poeme „Gimnastul fără plămâni” (octombrie 2010), am prezentat în cadrul cenaclului „Cubul Critic Oblio” din Galaţi primele două proze scurte. Apoi am tot trimis texte pe la concursuri şi reviste. Nu mică mi-a fost surpriza să constat că sunt apreciate, aşa că am obţinut mai multe premii şi menţiuni la concursurile naţionale. Îl voi aminti doar pe cel de la Suceava-Udeşti: Marele Premiu „Eusebiu Camilar” la Festivalul naţional de literatură „Eusebiu Camilar – Magda Isanos”, 2011. Preşedintele juriului a fost prozatorul Petru Cimpoeşu, cel care semnează, cu multă amabilitate şi spirit critic (constructiv!), pe coperta a patra, alături de Felix Nicolau, un fin cunoscător al tinerilor scriitori şi un prieten al editurii Brumar. Le mulţumesc frumos celor doi scriitori!
Însă de la câteva texte premiate la o carte de proză scurtă e ceva distanţă… Mi-a trebuit un an să le pun cap la cap, să le cizelez. Şi ajutorul a doi prieteni! Este vorba de criticii Viorel Ştefănescu şi Adi Secară. Însă primul critic mi-a fost soţia, sub pixul căreia au „căzut” paragrafe (şi texte) întregi…
Cartea are patru „capitole”. „Luna pe scripeţi” conţine texte care se inspiră mai degrabă din realitatea „brută”, din cazuri de presă, din întâmplări reale dimprejurul meu. Plaja de la Vadu (multă vreme accesibilă doar militarilor în termen) e astăzi destinaţia preferată a celor care caută un colţ sălbatic de plajă, pustiu, a celor care „practică” nudismul sau chiar fac dragoste pe plajă. Apoi: „cazul” călugăriţei însărcinate, unde discuţiile de pe „Facebook” au fost decisive. Alte imagini cheie: cauciucuri sparte în parcare, babe clevetitoare pe scară, peripeţii printr-un sat din Republica Moldova, aventuri în Cipru, întâmplări cu bărbaţi bisexuali sau nevroze redate aproape clinic.
Capitolul al doilea („Cum ai trăit teoria conspiraţiei”) sondează apetenţa celor de azi către explicaţiile de tip conspirativ. Sunt mai degrabă texte „kafkiene”, nu la fel de „crude” ca primele. Lumi paralele, conspiraţii, pierderi şi regăsiri de identitate, oameni trăiţi de mistere şi felul în care sunt (sau nu sunt) împărtăşite secretele existenţiale…
„Alte broderii” (capitolul al treilea) conţine două texte. Primul e o „broderie” în jurul unei poveşti reale (am arhiva de „Messenger”, parol!) cu „swingeri” (cupluri care schimbă parteneri)… Cercetătorii britanici au stabili că asta e „fantezia la modă” în România zilelor de azi! A doua „broderie” e  o parodie: oraşul Galaţi pune la cale cel mai mare recital de poezie din lume (record consemnat în „Guiness Book”). Nu trebuie să-l rataţi pe muncitorul Gicu recitând din „Gelu n-am” (Gellu Naum)!
Cartea se încheie cu un „Bonus”. E vorba de o monodramă intitulată „Păpuşa din podul bunicii”, micro-piesă scrisă „pentru” o tânără şi talentată actriţă gălăţeană: Petronela Buda. Am acceptat provocarea de a scrie despre studenta criminală de la Timişoara un text care să poată fi interpretat pe scenă într-un „one woman show” exploziv. Sper ca textul să vă convingă să-l aplaudaţi şi pe scenă!
Am revenit la editura Brumar după cartea de poeme „Lumea e o pisică jigărită” (2012). Seriozitatea şi profesionalismul lui Robert Şerban creează dependenţă! Lansarea cărţii „Plaja de la Vadu” va avea loc în cadrul Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus, 2013. Le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la realizarea şi apariţia ei, inclusiv sponsorilor (al căror bebe e născut de ziua lui Eminescu), cât şi celor care au binevoit să-mi destăinuie poveştile lor pe „Facebook”, pe „Messenger” sau faţă în faţă. Fără curiozitate şi un pic de indiscreţie nu există literatură!”, a declarat Andrei Velea.

duminică, 22 septembrie 2013

Prozatorul Petru Cimpoeşu despre viitoarea mea carte

Articol preluat de aici (adevărul.ro, 22 septembrie 2013)

Dă-i înainte
Articolul meu de azi nu e nici despre Roşia Montană, nici despre cîinii maidanezi. E despre un tînăr scriitor. Se numeşte Andrei Velea, e din Galaţi şi l-am cunoscut cu vreo doi ani în urmă, la un concurs literar din Bucovina.
Acum vrea să publice o carte de proză scurtă şi, contînd pe amabilitatea mea, mi-a trimis prin e-mail proiectul lui, ca să-i spun ce părere am. Am ezitat mult timp înainte de a-i scrie, fiindcă nu prea ştiam ce. Tot căutînd o formulă de răspuns, mi-am amintit de nostimada pusă cîndva în circulaţie de poetul Mihai Ursachi. I s-a solicitat o listă de zece recomandări pentru un tînăr care bate la porţile gloriei literare. Prima recomandare a maestrului a fost: lasă-te de scris. A doua recomandare a fost, de asemenea: lasă-te de scris. A treia, a patra şi aşa mai departe, a opta, a noua recomandare, la fel: lasă-te de scris. Numai a zecea recomandare, şi ultima, suna oarecum diferit: tot mai scrii? dacă-i aşa, dă-i înainte!
Vreau să spun că, ori de cîte ori mi se cere părerea în legătură cu vreun tînăr sau o tînără care pare că ar avea talent literar şi aşteaptă un sfat sau o încurajare de la un scriitor cu experienţă, cum se presupune că aş fi eu, am o strîngere de inimă. Ce să-i spun? Mă aflu în faţa unui destin pe care s-ar putea să-l deturnez de la traseul lui firesc. Mai cu seamă în zilele noastre, în plină epocă a internetului, opţiunea pentru o carieră de scriitor sau de artist este cît se poate de riscantă. Nu ştii de fapt ce se va alege în cele din urmă din tînărul acela, ce va alege viaţa. Fiindcă, s-a spus şi asta, tinereţea este ea însăşi un talent. Întrebarea e dacă va mai rămîne talentul după ce tinereţea va trece. Dacă tînărul sau tînăra de şaptesprezece sau douăzeci de ani va continua să scrie - şi mai ales să citească, fiindcă un bun scriitor e, înainte de toate, un bun cititor! - şi la treizeci sau patruzeci sau cincizeci de ani. Dacă împrejurările vieţii îl vor lăsa sau o vor lăsa să o facă. Fiindcă simpla dorinţă, oricît de motivantă, nu e suficientă. Mai ai nevoie şi de un pic de noroc. Am cunoscut în tinereţe nenumăraţi inşi care, cum se spune cu o formulă niţel obosită, promiteau. S-au ales dintre ei mai mulţi alcoolici decît scriitori sau altfel de artişti. Căci şi în literatură, ca în oricare altă artă, e nevoie de sacrificii mari pentru a ajunge la un nivel acceptabil de performanţă, după care aşteptările sunt pe măsura sacrificiilor, iar frustrările pe măsura aşteptărilor. Ca să nu mai spun că prestigiul social al vetustei meserii de scriitor este, în zilele noastre, aproape de zero, ceea ce, altfel spus, înseamnă că nu ajung scriitori sau artişti decît cei care nu au încotro. De fapt, asta ar putea fi o definiţie a vocaţiei. Presupunînd că ai o inteligenţă peste medie, de ce să te faci scriitor, cînd te-ai putea face antreprenor, sau profesor, sau medic, sau inginer, sau aviator, sau avocat? Iată de ce: fiindcă nu ai încotro. Chiar dacă urmezi oricare din meseriile acelea, pînă la urmă, dacă nu ai încotro, tot scriitor ajungi.
Nu mă interesează cîtuşi de puţin aşa-zişii scriitori care debutează la cincizeci de ani sau chiar după ce ies la pensie - şi sunt, vai, o mulţime! Se pare că, de la o vreme, am devenit victima predilectă a unor astfel de oportunişti. Pe biroul meu zac claie peste grămadă, necitite, o mulţime de cărţi ale unor veleitari care s-au dus cu bani la tipografie şi s-au întors cu un braţ de cărţi, împărţindu-le după aceea (obligatoriu cu dedicaţie) prietenilor şi cunoştinţelor şi aşteptînd să fie lăudaţi. Eventual recomandaţi Uniunii Scriitorilor. Nu puţini au ajuns astfel membri ai USR. Dar nu despre ei este vorba aici, ci despre acei tineri care, aflaţi încă la vîrsta primelor angajamente în faţa vieţii, aleg să meargă pe drumul lung, sinuos şi cu destule privaţiuni al unei cariere în care, de regulă, peştişorul de aur ajunge în undiţă tîrziu sau prea tîrziu, cînd nu mai ai nicio dorinţă.
Farmecul cărţilor scrise de tineri ţine mai mult de ceea ce promit decît de ceea ce izbutesc. Iar ceea ce promit e de fiecare dată ceva imens: reconstituirea lumii! Povestirile lui Andrei Velea îmi amintesc, nu de puţine ori, de cele ale lui Mircea Nedelciu. Asta nu ar fi neapărat o calitate. Calităţile prozei lui Andrei Velea vin mai curînd din curiozitatea cu care investighează paradoxul naturii umane. Privirea lui vede excepţia, stranietatea, abisul acolo unde privirea comună nu vede decît uniformitate şi banal. Cunoaşte bine valoarea de întrebuinţare a cuvintelor, are inteligenţă epică şi intuiţii de scriitor autentic. Îndeplineşte, deci, condiţiile de bază pentru a purcede la reconstituirea lumii. Şi mai e un motiv pentru care aş îndrăzni să-l încurajez. Nu a urmat o facultate de litere, este de profesie informatician, prin urmare scrie fiindcă nu are încotro. Nu ştiu de cîte ori i se va fi spus, de către unii sau alţii: lasă-te de scris, în definitiv un sfat util şi cît se poate de binevoitor, dar uite că nu s-a lăsat. Astfel încît acum, că m-a întrebat şi pe mine, mă văd obligat să-i spun: dă-i înainte!


Petru Cimpoeşu

Orice carte are o muză...



"Plaja de la Vadu" pe plaja de la Vadu... Editura este BRUMAR!



Se lucrează din greu la viitoarea carte...