marți, 4 martie 2014

Andrei Velea şi "Plaja de la Vadu". Interviu în ziarul "Facultativ", Galaţi.

În decembrie, ai lansat noul volum semnat Andrei Velea. Ce cuprinde acesta şi cum a luat el naştere?

E un volum de proză scurtă. „Plaja de la Vadu” e una dintre povestirile din carte. Ea dă şi titlul cărţii. Nu e cea mai reprezentativă... Titlul a fost mai mult un compromis. Am zis să atragă, să fie interesant. Altminteri prozele sunt diferite ca factură. Mi-am permis, fiind la prima carte de proză, să experimentez un pic. Să văd unde mă pricep mai bine, unde am mai multă priză la public.
În momentul debutului cu o carte de poezie (toamna lui 2010), am prezentat la cenaclul „Cubul critic Oblio” şi prima proză scurtă. S-a bucurat şi de aprecieri, dar am avut parte şi de critici. Totuşi a fost încurajator. Am început să trimit la concursurile de proză şi... am avut succes. La prima participare am primit Marele Premiu (festivalul „Eusebiu Camilar – Magda Isanos”, Suceava, 2011). Iar asta m-a făcut să experimentez în continuare, să trimit la concursuri, să prezint în cenacluri.
Aşa că în 2013 am pus prozele aduca cap la cap. Mi-a luat un an să le corectez! Dar, iată, efortul s-a concretizat într-o nouă carte. O muncă de patru ani.

Plaja de la Vadu este una dintre cele mai vechi plaje salbatice din Romania. Are vreo semnificaţie anume acest loc pentru tine?

E o plajă specială. Singura cu adevărat sălbtică la ora actuală. Asta cu plusuri şi cu minusuri. Cu plusuri: nu e nicio reglementare, e libertate totală, nudism şi sex pe plajă. Minusuri: poţi nimeri lângă un grup de manelişti care să lase numai mizerie în urma lor... Îmi plăcea să merg acolo acum câţiva ani. Lăsam maşina unde se termina drumul şi mai mergeam doi kilometri, de-a lungul mării, pe jos. Dormeam la cort. Acum mă deranjează ATV-urile şi SUV-urile care brăzdează plaja în „concursuri” stupide...
Dar acea libertate a zonei m-a inspirat. Înainte de Revoluţie, acolo şi-au făcut stagiul militar mulţi filologi. Cărtărescu, spre exemplu. Sunt mai multe baze militare în zonă. Deci e o plajă destul de cultă!

După trei cărţi de poezie, cum a primit publicul cititor acest volum de proză?

E prea devreme să zic ceva hotărâtor încă. Parcă la proză am mai mult „feedback”. Îmi place să fiu citit de oameni simpli, nu neapărat de către alţi autori. Poezia e un exerciţiu estetic prea dificil pentru publicul larg. Proza e mai aproape, rămâi măcar cu o poveste, cu un fir narativ. Aşa că mi s-a întâmplat să mi se spună: „Andrei, nu ţi-am citit poeziile, dar prozele îmi plac!” E mai accesibilă proza…

La un moment dat ai spus că „orice carte are o muză” şi chiar ai menţionat-o de câteva ori în scrierile tale (Lolita, În patul puştii am invitat garoafă n.r.). Cine este muza ta?

Soţia s-ar aştepta să spun: „soţia!” Şi uneri citeşte, printre rânduri, aluzii la relaţia cu ea, laude sau critici. Primele o bucură, celelalte nu... Aici e o compilaţie de texte. Iar modele am avut mai multe, nu neapărat o singură muză. M-a tentat să discut pe internet sau faţă în faţă cu tot felul de persoane, să adun poveştile lor, să le pun într-un cadru care să le facă „literare”. Alteori mi-am inventat singur personajele sau povestirile. Şi întrucât prefer abordările polemice, nu întotdeauna îmi plasez „muza” într-o situaţie de invidiat... Frumuseţe versus adevăr. Cred că înclin spre „adevăr”. Fiecare autor rescrie, într-un fel, ideea de frumos.

Când şi cum ţi-ai dat seama că ai talent literar?

Scriu de când eram copil. Poveşti cu Hercule şi cu argonauţi pe caiete întregi. Apoi scriam „Povestea de seară” şi-o arătam colegilor din şcoala generală. Am avut şi planuri cu un roman în stilul lui Jules Verne. Aşa că nu a fost un moment anume. Lucruri mai serioase am început să scriu în clasa a XI-a. Am început să trec pe la cenacluri şi am debutat cu o poezie în „Şcoala gălăţeană”. Nu a fost un moment anume. Literatura, adică acest mod de exprimare, este, pentru mine, o permanenţă. Nu mi-am dat seama într-un moment anume.

Se întâmplă ca în oraş să te recunoască lumea şi să se uite insistent sau să îţi ceară autografe? Ai vreo întâmplare memorabilă legată de admiratorii tăi?

Sunt Andrei Velea, nu Alex Velea. E doar o concidenţă de nume. Am auzit două puştoaice de liceu comentând: „Fată, cine-i cel mei sexy din ţară?” „Velea! Alex Velea!” Dar nici nu mi-aş dori să fiu oprit pe stradă. Autografele scriitorilor sunt pe cărţi, nu pe tricouri. Mă gâdilă orgoliul atunci când mă prezint drept Andrei Velea şi persoana din faţa mea spune că-i pare cunoscut numele. M-o fi citit pe undeva?!? Dar mă dezumflu repede atunci când revine după câteva minute: „Te-am încurcat cu Alex Velea. Scuze!”

Ce planuri literare ai pentru 2014?

Nu morţiş pentru 2014, dar pentru viitorul apropiat. Lucrez la câteva poeme „inspirate” de versurile formaţiei „The Doors”. Pentru cei care nu ştiu: e o formaţie de rock psihedelic din anii 60-70, SUA. Îmi place încă din liceu muzica lor. Îmi aminteşte de poezia generaţiei „beat”. Mesaj social amestecat cu mult onirism în stilul lui William Blake. Aşa că m-am gândit să preaiau sugestii (imagini, versuri) din textele lor şi să le conduc eu mai departe. Poeme la zi, în stilul meu. Ca un remix, aşa.
Apoi: ar trebui să mă apuc de un roman. Îi ştiu titlul. Am şi câte ceva din acţiune, am tipologii şi întâmplări. Va fi o experienţă de campanie electorală. Şi cu o poveste de dragoste la mijloc, cu erotism şi mesaj social. România lui 2012, cu aspiraţiile şi înţelegerea asupra societăţii de azi. Îmi place să scriu doar despre timpul în care trăim, despre moment. Să îi surpinde umbrele şi subtilităţile, defectele şi motivaţiile...

Mai sunt exemplare din „Plaja de la Vadu” disponibile în librărie?

Cartea încă mai este în vâmzare la Librăria „Humanitas”, Galaţi. Aici am făcut lansarea. S-au vândut mai toate exemplarele primite, a fost un mic succes. Modest, că proza scurtă tot e „ceva minor”. Doar romanul se vinde cu adevărat. Dar până la roman, mi-am făcut „şcoala” cu acest volum de proză scurtă. Vă invit să-l citiţi cu drag. Şi să-mi transmiteţi oricum preferaţi părerea voastră. Pe facebook (https://www.facebook.com/andrei.velea.poet) sau pe mail (avelea@gmail.com). Lectură plăcută!

a consemnat Mădălina Talpău