miercuri, 30 ianuarie 2013

Costel Zăgan despre "LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ"

(pe Facebook)

* VIZIUNI PE LA SPATELE LUMII

Motto : "O lectură adevărată e ca o înălţare : mută orizontul cu tot cu cititor ." (Costel Zăgan)

Cu poetul ANDREI VELEA m-am întălnit într-o antologie hai-hui : pline de plumbul talentului, poemele sale (m-) au lovit în plin.N-am apucat să zic nici pâs, şi un nou tir de poeme m-a luat prin surprindere : cică... LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ.Cum puteam eu să contra-zic un poet de-un asemenea calibru liric?
Păi, dacă eul liric poate oricând să surpridă într-un pastel imaginar însăşi justiţia masturbându-se în piaţa poporului, în vreme ce "un vameş ne caută pe sub coaste / de ţigări băuturi droguri/ viaţă".Dar el bolboroseşte de de fel de viziuni .
Viziuni , şi viziuni : pe la spatele lumii. Sau al lunii. Dincolo de soare. Ori dincolo de noapte.
Viziuni elegante. Şi viziuni trunchiate. Din rafinament. Ori din viteza : de emisie / recepţie/receptare. :
"un individ fără ochi / şi-a conectat orga la ţevile blocului / şi repetă, posedat, fuga lui bach. "
Cuvintele dizlocă parcă (i)realitate, substituind-o. Lucruri, pe jumătate strigăt, prind viaţă în jurul cititorului :
"prietenii mei din salon se extaziau când creştea pâinea / şi găseau insuportabil zgomotul înfloririi ghioceilor."
Oare, într-adevăr, "LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ" ? Să sperăm , totuşi, că nu-i decât o carte, oricât de bună ar fi ea, şi nu un adevăr ! Oricât de jigărit ar fi el !

Costel Zăgan

marți, 29 ianuarie 2013

Claudia Minela recita din "Lumea e o pisica jigarita"

Claudia mi-a facut o surpriza frumoasa: iata recitate cateva poeme din cartea "Lumea e o pisica jigarita". Multumesc frumos, Claudia!!!

Cum reusesc sa spun in poezie te iubesc- versuri - Andrei Velea - recita Claudia Minela

Asculta mai multe audio folk

Andrei Velea - sufletul romanului- recita Claudia Minela

Asculta mai multe audio folk

Poem pt o prostituata- versuri Andrei Velea- recita Claudia Minela

Asculta mai multe audio blues

Eco poem-Andrei Velea- voce Claudia Minela

Asculta mai multe audio ambientala

Ruxandra Anton la Clubul de Lectura


sâmbătă, 26 ianuarie 2013

Lansarea de la USR Sud-Est - foto




Lansarea de la studenţi - foto











Andrei Velea scoate poezie şi din piatră seacă

 Articol preluat de pe site-ul Viaţa Liberă Galaţi. Aici!

Andrei Velea este cel mai premiat tânăr scriitor din Galaţi. A debutat în 2010, la vârsta de treizeci de ani, cu un volum de poeme intitulat „Gimnastul fără plămâni” (Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galaţi), o antologie de poeme, pentru care a primit patru premii: la „Porni Luceafărul” (Botoşani), Premiul Uniunii Scriitorilor Filiala Sud-Est (Galaţi), la Festivalul „Emil Botta” din Adjud şi în cadrul „Serilor de poezie de la Negrileşti” (Liga Scriitorilor din Vrancea).
În 2011 a publicat cel de-al doilea volum, „Hotel în Atlantida”, apărut la Editura Fundaţiei Culturale Antares şi a continuat să ia premii, de data aceasta pentru proză scurtă - Marele Premiu al Festivalului Naţional de Literatură „Eusebiu Camilar – Magda Isanos”, Premiul al III-lea la Concursul Naţional de Proză „Marin Preda”, Menţiune la Concursul Naţional de Proză „Mihail Sadoveanu” şi Premiul I la secţiunea proză scurtă din cadrul Concursului Naţional „Text Construct”. Însă şi poeziile sale au continuat să fie premiate, cel mai important fiind premiul Premiul I la Concursul Naţional de Literatură „Agatha Grigorescu Bacovia”, ediţia a VI-a, octombrie 2012, pentru poemele din cel de-al treilea volum al său, „Lumea e  o pisică jigărită”, apărut la Editura Brumar, volum ce va fi lansat sâmbătă, la ora 11,00, la sediul Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor – filială al cărei membru stagiar este din 2012.  

„Orice poate fi prilej de poezie…”
„Eram în curtea unei spălătorii auto, printre maşini, detergenţi, anvelope şi gaze de eşapament, când a trecut prin faţa maşinii mele o pisică mică, neagră, fantomatică, vai de capul (şi de coada) ei”, povesteşte Andrei Velea, motivându-şi, totodată, titlul şi ideea cărţii: „Am avut o viziune: m-am gândit că o astfel de „arătare” este un simbol al fragilităţii lumii în care trăim. Aşa s-a născut un poem de două versuri, poem care mai apoi a dat titlul cărţii „Lumea e o pisică jigărită”. De-a lungul alcătuirii acestei cărţi (doi-trei ani) am avut următoarea idee: că poezia are şi această menire: să fie „critică”, puţin „cinică” chiar, să fie suficient de „trează” încât să NU propună „o fugă de lume”, ci „în lume”. O adâncire în „vertijul lucidităţii” şi nu o evadare în „mister sau visare”, în „lumi paralele”. Şi am descoperit ce drog puternic se ascunde aici… Şi că orice poate fi prilej de poezie: depinde doar de CUM priveşti lucrurile. Şi că, până la urmă, asta mă atrage: să (încerc să) scot poezie şi din piatră seacă, s-o caut acolo unde simţul comun spune: „Nu! nu căuta acolo!”
Florin Iaru scrie despre Andrei Velea că acesta „crede în virtuţile poetice ale realităţii înconjurătoare şi are acea intuiţie care îl ajută să extragă esenţa lirică din aglomeraţia de date înconjurătoare. Ăsta e un talent, şi nu unul obişnuit. E şi curaj, pentru că, de multe ori, poezia lui stă la graniţa dintre da şi nu, dintre sublim şi ridicol – şi le înfruntă pe amândouă”. Iar Mihail Gălăţeanu e şi mai plastic în exprimare: „Universul lui Andrei Velea este populat de târfe, combinişti, peşti, poeţi – ca şi universul real”.
În prezent, Andrei Velea are în lucru un mic volum de poeme „inspirate” de versurile celor de la „The Doors” şi este pe punctul de a-şi mai vedea împlinit un vis: debutul cu un volum de proză scurtă. Însă până atunci, vă invită mâine, la ora 11,00, la Filiala Sud-Est a Uniunii Scriitorilor (strada Labirint nr.1), la lansarea volumului său „Lumea ca o pisică jigărită”. Cititorilor fideli ai ziarului le mai spunem că bunicul său din partea mamei a fost regretatul şi dragul nostru coleg Ion Palamiuc.

Angela Ribinciuc

Lansare USR la Sud-Est



marți, 22 ianuarie 2013

Ganduri despre "Lumea e o pisica jigarita"

Mihail Gălăţanu despre carte: „Andrei Velea practică un minimalism bine temperat. Textele sale sunt sagace şi surprind, din când în când, tonalitatea deprimantă a provinciei, cu anodinul ei. Au umor, întotdeauna, chiar dacă e bine camuflat sub un declarativism fals patetic. Este, la această oră, una dintre vocile lirice pregnante ale Galaţilor. […] Universul lui Andrei Velea este populat de târfe, combinişti, peşti, poeţi – ca şi universul real. Texte în care tatăl apare, şi el, ca personaj liric, vădesc sensibilitatea, afecţiune şi, nu în ultimul rând, rezerve speciale de tandreţe. Poetul ne este, el însuşi, un prieten prin text. Pe viaţă. […] Interesant este că poetul nu e tributar, ca formaţie, deşi biologic este douămiist, niciuneia dintre generaţiile optzeci sau nouăzeci, deşi le-a asimilat, vădit, ca experienţă preliminară de lectură.”

Florin Iaru despre carte: „De câte ori vorbesc despre poezia concretului, o fac cu strângere de inimă. Și asta pentru că poeții care i se încredințează ajung, inevitabil, la concluzia că el, concretul, și ea, banalitatea, își sunt autosuficiente. Nu e așa. Concretul e posac, iar banalitatea e rebarbativă. Ca să fii un poet al cotidianului, trebuie să îl extragi, să îl distilezi, să-l recombini cu multă inteligență și frondă. Andrei Velea crede în virtuțile poetice ale realității înconjurătoare, el are acea intuiție care îl ajută să extragă esența lirică din aglomerația de date înconjurătoare. Ăsta e un talent, și nu unul obișnuit. E și curaj, pentru că, de multe ori, poezia lui stă la granița dintre da și nu, dintre sublim și ridicol – și le înfruntă pe amândouă. Cel ce poate transforma un război de pe o scară de bloc într-o înfruntare homerică, acela care are tupeul de a transforma neputința în visare și destin, obsedatul care îl poate descrie fără să se rușineze pe exhibiționistul cartierului, ca pe un Diogene modern și să facă din toată această realitate încăpățânată poezie, fără a cădea în vulgaritate – ei bine, acela merită atenția noastră. E poet, deci are toate drepturile!”

Claudia Minela despre carte: "Felicitari Andrei! Va recomand cartea! Am citit-o si am ramas placut impresionata. Andrei Velea schimba registrul liric. cu siguranta nu as fi recunoscut autorul. O carte care merita atentia iubitorilor de poezie. De la stilul sorescian ("micul razboi de pe scara"), la declaratia de dragoste ("cum reusesc sa spun in poezie te iubesc") facuta in stil propriu, intr-un mod realist, persuasiv, Andrei Velea reuseste sa centralizeze atentia cititorului catre lumea din interiorul fiecaruia, vazuta, dar nerecunoscuta, pana la confruntarea cu sine in ,,lumea e o pisica jigarita'', titlu care poate avea multe conotatii. Voi detalia intr-o recenzie facuta imediat ce timpul mi-o va permite. Cititi cartea si va veti regasi acolo. Veti descoperi oamenii de care suntem inconjurati, veti descoperi profilul indivizilor societatii din care facem parte, o radiografie succinta a acesteia, versuita alb. Omul si gandurile lui cotidiene, iubire si moarte, viata si lupta cu propriile slabiciuni intr-un volum de versuri semnat Andrei Velea. Sunt acolo cu gandul si cu sufletul alaturi de tine. Ave prietenie, ave poezie. Cu admiratie C&M multumesc pt carte."

Cristina Ştefan despre carte (pe Lira21.ro): "O vorbă din bătrâni: toate să le faci la timpul lor! Iată că e valabil şi în poezie! Andrei Velea scrie această carte la timpul potrivit. El, poetul anului 2012, ne dă o lecţie a contemporaneităţii literare, în speţă cea poetică. Andrei Velea scrie „la zi”, într-un realism sardonic, ironie, desacralizare şi este observator neiertător tarelor cotidianului. Dacă poetul îl vede pe Iisus flămând la alimentara, dacă îşi taxează tatăl la o lansare de carte având subsuoară două sticle cu vin, dacă portrete de târfe, nebuni, beţivi aduc în prezent tuşele lui Goya sau Lautrec, pe străzile unui oraş bolnav, cu siguranţă Andrei Velea este Poetul Prezentului. Felicitări, Andrei, mulţumesc frumos pentru carte şi autograf. Volumul tău deja, prin încadrarea lui Florin Iaru, îşi are recunoaşterea meritată!"

Lansare la Uniunea Scriitorilor


luni, 21 ianuarie 2013

Lansare la Casa Studentilor, Galati


Va astept la prima prezentare publica a cartii de poeme "Lumea e o pisica jigarita" in Galati. Evenimentul va avea loc joi (24 ianuarie) in Sala Studio a Casei de Cultura a Studentilor, Galati. Voi recita cateva poeme si voi povesti ceea ce a fost in spatele lor. Povestea din spatele poemelor! Gata cu misterele: veti afla cat de simplu e sa scrii poezie!!!












duminică, 13 ianuarie 2013

Paul Blaj despre "Lumea e o pisică jigărită"

Preluat de pe Hermenia.com
Mărturisesc că scriu acestea sub influența unei nopți de iarnă în care ascult One Republic, mușc dintr-o portocală și desigur mă gândesc la binele omenirii. Cum fac de altfel și binevoitorii noștri politicieni. Drept pentru care jubilez printre strofele piesei all the right moves pentru Andrei, care, trebuie să recunosc, îmi este prieten drag de la prima lui carte. Despre ea vă povestii cu asemănătoare patimă.
Lumea e o pisică jigărită face parte din categoria cărților dezinhibate, ale unei voci care se anunță din ce în ce mai puternică și cu aplombul bine canalizat. Este o mușcătură puternică din cotidian întoarsă frumos din condei spre un lirism autentic, plăcut, moderat. Fiecare poem din cele trei grupări ale volumului, apărut la Ed. Brumar, Timișoara, 2012 (de dragoste, din fukushima; salonul 44; poeme într-o ghindă) are o savoare pe care nu mă sfiesc să o recunosc ca expresie a unei voci mature și care îmi confirmă o evoluție semnificativă.
Pentru că nu vreau să o dau în patetisme și clișeele care de obicei se aglomerează la un astfel de discurs, trec în jurnal strict ce mă dă pe spate, cum ar zice unii venerabili de prin literatură sau de pe întinsele maidane. Până acum e clar că poeme într-o ghindă e gruparea favorită mie. Dar despre ea puțin mai încolo. Dacă ne păstrăm tonusul, bineînțeles.
Nu aș putea spune că Andrei Velea are teme preferate, el nu este un mistificator ci un iconoclast modern într-o mare parte, în sensul pozitiv al termenului. Vorbește degajat atât despre poeți, vecine, bunici, combinat, ori personaje atipice după cum o face despre Hristos sau urmașii lui Onan ori despre sine. Este un discurs care îl prinde bine, îl ferește de a fi un teribilist și îl apropie de un personaj drag mie, Sammler al lui Bellow. Plecând de aici poemul meu preferat din prima grupare este lucrurile pe care le-a înțeles tata p.31. Există în el un amestec de umor, cleuasm, duioșie irecuperabilă ce emoționează și amuză concomitent.
Se cam face târziu în noapte și recunosc că mă bate gândul să scurtez dizertația. Dar speculez impresia la cald cu consecințele de rigoare. Fără cafea, red bull sau alte chestii binevoitoare. Ceea ce se va și vedea. Justific apropierea mea de ultimul grupaj al volumului prin faptul că aici se manifestă introspectiv Andrei, cu seriozitatea unuia care are o fantezie mototolită despre lume. Mă întorc din lectura plăcută a plachetei și vă ofer poemul meu favorit. Nu înainte de a reciti dedicația care îmi spune cumva că speranța nu a murit în pofida titlului categoric.
tata a înțeles că la orice lansare “cu ștaif”/ se-ntâmplă un pișcot și o băuturică/ așa că pleacă mereu ultimul din sală/ cu două sticle de vin la subraț// faptul că fiu’su a scos două cărți/ îl face un fel de “connaisseur”:/ discută cu scriitorii/ la fel de natural/ cum ar pălăvrăgi cu furnaliștii/ că doar, nu-i așa?,/ oameni suntem cu toții,/ iar poezia față de cuvinte/ e ca tabla față de cocs,/ iar inspirația e precum miile de grade/ care transformă fierul/ (…) și poemul continuă de aceea merită să aveți cartea, dragilor. Vă garantează frumos și Florin Iaru plus Mihail Gălățanu pe coperta a IV-a.

cArtESENTE Mihail Gălăţanu



marți, 8 ianuarie 2013