„Plaja de la Vadu” de Andrei Velea
Sep 29th, 2013
În curând, în cadrul Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus 2013, va avea loc lansarea volumului „Plaja de la Vadu” de Andrei Velea, Editura Brumar.
Farmecul cărţilor scrise de tineri ţine mai mult de ceea ce promit decât de ceea ce izbutesc. Iar ceea ce promit e de fiecare dată ceva imens: reconstituirea lumii! Povestirile lui Andrei Velea îmi amintesc, nu de puţine ori, de cele ale lui Mircea Nedelciu. Asta nu ar fi neapărat o calitate. Calităţile prozei lui Andrei Velea vin mai curând din curiozitatea cu care investighează paradoxul naturii umane. Privirea lui vede excepţia, stranietatea, abisul acolo unde privirea comună nu vede decât uniformitate şi banal. Cunoaşte bine valoarea de întrebuinţare a cuvintelor, are inteligenţă epică şi intuiţii de scriitor autentic. Îndeplineşte, deci, condiţiile de bază pentru a purcede la reconstituirea lumii. Şi mai e un motiv pentru care aş îndrăzni să-l încurajez. Nu a urmat o facultate de litere, este de profesie informatician, prin urmare scrie fiindcă nu are încotro. Nu ştiu de câte ori i se va fi spus, de către unii sau alţii: lasă-te de scris, în definitiv un sfat util şi cât se poate de binevoitor, dar uite că nu s-a lăsat. Astfel încât acum, că m-a întrebat şi pe mine, mă văd obligat să-i spun: dă-i înainte! – Petru Cimpoeşu
Pe plaja de la Vadu nu e înghesuială sau hărmălaie. De asta vorbele au delicateţe şi subînţelesuri, iar gesturile nu sunt întâmplătoare. Realismul lui Andrei Velea este tandru şi minuţios, însă cu multe falduri. Nu scapă nicio nuanţă sufletească, niciun gest cu semnificaţii laterale. Tonul general este firesc, iar scriitorul îşi tratează cititorul ca pe un prieten. O atmosferă primitoare este în această proză, care curge natural, dar deloc bătrânicios ori previzibil. Pur şi simplu nu îţi vine să stingi veioza şi să amâni lectura, aşa cum nu îţi vine să spui: ce şmecher se dă scriitorul ăsta! Bunul-simţ şi fineţea pot fi reţete de succes în vremurile cam în răspăr pe care le înfruntăm. – Felix Nicolau
„Cu două săptămâni înaintea lansării cărţii de poeme „Gimnastul fără plămâni” (octombrie 2010), am prezentat în cadrul cenaclului „Cubul Critic Oblio” din Galaţi primele două proze scurte. Apoi am tot trimis texte pe la concursuri şi reviste. Nu mică mi-a fost surpriza să constat că sunt apreciate, aşa că am obţinut mai multe premii şi menţiuni la concursurile naţionale. Îl voi aminti doar pe cel de la Suceava-Udeşti: Marele Premiu „Eusebiu Camilar” la Festivalul naţional de literatură „Eusebiu Camilar – Magda Isanos”, 2011. Preşedintele juriului a fost prozatorul Petru Cimpoeşu, cel care semnează, cu multă amabilitate şi spirit critic (constructiv!), pe coperta a patra, alături de Felix Nicolau, un fin cunoscător al tinerilor scriitori şi un prieten al editurii Brumar. Le mulţumesc frumos celor doi scriitori!
Însă de la câteva texte premiate la o carte de proză scurtă e ceva distanţă… Mi-a trebuit un an să le pun cap la cap, să le cizelez. Şi ajutorul a doi prieteni! Este vorba de criticii Viorel Ştefănescu şi Adi Secară. Însă primul critic mi-a fost soţia, sub pixul căreia au „căzut” paragrafe (şi texte) întregi…
Cartea are patru „capitole”. „Luna pe scripeţi” conţine texte care se inspiră mai degrabă din realitatea „brută”, din cazuri de presă, din întâmplări reale dimprejurul meu. Plaja de la Vadu (multă vreme accesibilă doar militarilor în termen) e astăzi destinaţia preferată a celor care caută un colţ sălbatic de plajă, pustiu, a celor care „practică” nudismul sau chiar fac dragoste pe plajă. Apoi: „cazul” călugăriţei însărcinate, unde discuţiile de pe „Facebook” au fost decisive. Alte imagini cheie: cauciucuri sparte în parcare, babe clevetitoare pe scară, peripeţii printr-un sat din Republica Moldova, aventuri în Cipru, întâmplări cu bărbaţi bisexuali sau nevroze redate aproape clinic.
Capitolul al doilea („Cum ai trăit teoria conspiraţiei”) sondează apetenţa celor de azi către explicaţiile de tip conspirativ. Sunt mai degrabă texte „kafkiene”, nu la fel de „crude” ca primele. Lumi paralele, conspiraţii, pierderi şi regăsiri de identitate, oameni trăiţi de mistere şi felul în care sunt (sau nu sunt) împărtăşite secretele existenţiale…
„Alte broderii” (capitolul al treilea) conţine două texte. Primul e o „broderie” în jurul unei poveşti reale (am arhiva de „Messenger”, parol!) cu „swingeri” (cupluri care schimbă parteneri)… Cercetătorii britanici au stabili că asta e „fantezia la modă” în România zilelor de azi! A doua „broderie” e o parodie: oraşul Galaţi pune la cale cel mai mare recital de poezie din lume (record consemnat în „Guiness Book”). Nu trebuie să-l rataţi pe muncitorul Gicu recitând din „Gelu n-am” (Gellu Naum)!
Cartea se încheie cu un „Bonus”. E vorba de o monodramă intitulată „Păpuşa din podul bunicii”, micro-piesă scrisă „pentru” o tânără şi talentată actriţă gălăţeană: Petronela Buda. Am acceptat provocarea de a scrie despre studenta criminală de la Timişoara un text care să poată fi interpretat pe scenă într-un „one woman show” exploziv. Sper ca textul să vă convingă să-l aplaudaţi şi pe scenă!
Am revenit la editura Brumar după cartea de poeme „Lumea e o pisică jigărită” (2012). Seriozitatea şi profesionalismul lui Robert Şerban creează dependenţă! Lansarea cărţii „Plaja de la Vadu” va avea loc în cadrul Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus, 2013. Le mulţumesc tuturor celor care au contribuit la realizarea şi apariţia ei, inclusiv sponsorilor (al căror bebe e născut de ziua lui Eminescu), cât şi celor care au binevoit să-mi destăinuie poveştile lor pe „Facebook”, pe „Messenger” sau faţă în faţă. Fără curiozitate şi un pic de indiscreţie nu există literatură!”, a declarat Andrei Velea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu