vineri, 30 martie 2012

Flash interviu în compania Florinei Zaharia

Câteva întrebări la care am răspuns în contextul evenimentului "11 – poezia campioană la Galaţi". Întrebările au fost formulate de către Florina Zaharia.


1) Ce reprezintă Galaţiul pentru tine?

Locul în care, într-un furnal plin de fluturi, m-am născut. Mare noroc cu Dunărea!

2) Ce poet îţi bântuie minţile şi creaţia?

Are un nume mai lung. Îl cheamă: Naum Ivănescu Sorescu Arghezi.

3) Ce este un poem?

Un punct de inflexiune. Acolo, vorba filmului („Matrix”): "there is no spoon". Dacă minţi, iţi furi căciula singur.

4) Care este cea mai ciudată întâmplare pe care aţi trăit-o până acum?

Am intrat în vorbă cu o fată pe care nu o cunoşteam. Încercam să o invit în oraş. Surâdea discret. Apoi mi-a povestit ca mai fusese ceva intre noi, cu nişte ani în urmă. Am avut, efectiv, un sentiment de om paraşutat în lume.

5) Cum vezi ziua de mâine?

Oricât de critic aş fi relativ la prezent, sunt un optimist incurabil. Aşa că pentru mine, invariabil, mâine va fi mai bine, indiferent de „prognoze”.

6) Ce înseamnă pentru tine o Echipă?

O echipa este mai mult decât suma individualităţilor care o compun, mereu am crezut asta. Cine nu ştie să se „topească” într-un fel în echipă, păstrându-şi, totuşi, individualitatea, pierde.

7) Pentru ce motiv ar trebui să dansăm mai mult?

Eu nu prea dansez. Dansul e o forma de hipnoză, iar drogul meu preferat e luciditatea. Nici ideile sau poemele mele nu se pot asocia dansului, că prea trântesc.

8) Aţi „driblat” vreodată în ceea ce aţi făcut?

Cu siguranţă: viaţa însăşi e un sistem complex de driblinguri cu realitatea.

9) Cui ar trebui să mulţumeşti pentru ceea ce eşti?

Prietenilor. Prietenia este cel mai important dintre sentimente. A nu se încurca cu dragostea sau cu amiciţia! Poate că e totuna cu iubirea.

10) Pentru ce (cine) îţi pare rău?

Pentru toţi cei care, talentaţi şi frumoşi, bântuiţi de Poezie, n-au apucat sa publice o carte, indiferent de motive.

11) Cea mai mare realizare (meciul câştigat)?

Încă nu e niciunul câştigat. Sunt câteva în desfăşurare. Ori poate că am câştigat un meci mic cu lenea şi cu mediocritatea. Dar cred să mă înşel.

*publicat în revista Dunărea de Jos nr.121, martie 2012

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu