*
oamenii sunt stranii când eşti un străin,
au idei încâlcite despre viaţă, mult prea justificate,
pun la cale revoluţii în faţa chioşcurilor de ziare
în timp ce curgi pe lângă ei cu ceaţă în ochi şi-n buzunare
cele mai frumoase femei sunt abjecte dacă nu te privesc,
străzile-s mai înguste decât talpa bocancului
şi ce n-ai da să plouă din senin cu băutură
din sfârcurile tuturor mamelor de pe lume
nu poţi adera la nimic, nu poţi transpira pentru nimic,
clei de oase dacă ai avea în podul palmei
şi tot n-ai putea păstra obrazul iubitei
degeaba prizezi acum de pe o lamă de bărbierit atingerile ei
bizar printre ai tăi, ciudat pentru ceilalţi,
ai mintea prinsă în piuneze de paie
degete nevăzute ţi-au schimbat drumul şi tu o ţii înainte
vezi numai chipuri desenate de mâna unui alcoolic
când eşti straniu, nimeni nu-şi va mai aminti numele tău
hainele tale vor rămâne cerşetorilor, într-un parc, pe o bancă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu