~dintr-un carnet de-al lui Humbert Humbert nedescoperit încă~
[după ce te-ai agitat o oră, plângeai]
*
după ce te-ai agitat o oră, plângeai în surdină pe canapea;
alături: ravel - concertul în g pentru pian şi, evident, dezvelite,
coapsele şi fesele tale;
cine te mai înţelege şi pe tine, Lolita?...
[suplă cum o linie e rară în puncte]
*
suplă cum o linie e rară în puncte, zbânţuită, însă până la refuz
amestecată într-o poveste ciudată; zilele astea difuze
ai vrea să le schimbi pe sticlă, Lolita,
însă una e ceaţa, care se-adună până la urmă în apă
şi alta e fumul.
nu-ţi spun că-mi pare rău, pentru c-ar însemna să mint!
dar crede: mă bântuie praful;
alungit între îndoieli, tensiuni fără faţă,
iarăşi te-aleg pe tine, supliciul meu, Lolita.
[mă priveşti azi de parcă pui ceva la cale]
*
mă priveşti azi de parcă pui ceva la cale,
însă te-asigur:
ţeşi intrigi în ceaţă, zeiţo!
toată această mreajă,
atent pusă la cale, scriind-o pe hârtie
se-arată mai clară, mai limpede ca sticla.
aici te ocolesc,
pentru că scriu despre tine – în versurile astea
n-ai să mă joci niciodată,
Lolita!
o siguranţă firavă
cu fiecare rând…
ştiu: mint Lolita... mint...
[reper între lucrurile astea numai tu eşti]
*
reper între lucrurile astea numai tu eşti, Lolita:
întâmplări vagi, mai rare ca o plasă fără ochiuri;
n-am cum să mai cred toate pierderile astea –
doar în genunchii tăi mai cred acum, Lolita.
a bea, a se-mbătă, rotula de la marginea privirii…
cum pleoapele cruciş, aşa peste cuvintele de aici vocea;
a lăsa fiecare cuvânt în preajma altuia, pe mine în preajma ta,
numai tu erai în stare de o asemenea cruzime, Lolita!
[veniţi să te vadă, să te admire]
*
veniţi să te vadă, să te admire, puştoaico, zeiţo!,
veniţi să te privească zbânţuindu-te într-o odaie rotundă,
veniţi să-ţi sărute genunchii, să-ţi pipăie fustiţele, ciorapii,
veniţi fără ca tu să bănui...
noi doi: Humbert şi Humbert.
[mă bănui de lucruri ascunse]
*
mă bănui de nu ştiu ce lucruri ascunse, crezi că în toate astea
e undeva o intenţie, un scop, bănui că urmăresc ceva!
vei fi foarte surprinsă când vei afla că nu mint:
nu ştiu nimic din ce se-ntâmplă, nici eu măcar nu ştiu.
şi poate că-n ceaţa noastră aici e cel mai vag lucru;
cât de false acele stridenţe, acele ascuţimi,
atât de lipsite de vlagă, Lolita, toate... un singur lucru ştiu:
de întrebarea asta mi-era cel mai mult teamă.
îţi vine să râzi, m-ai pus în încurcătură… te zbânţui mai departe…
ce bine e să fii Lolita!... înghit în gol - a trecut şi asta;
acestor creşteri şi descreşteri aş vrea să nu le mai ţin contul;
peste hotelurile dimprejur s-a lăsat o toamnă indecentă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu