Cam de aici am început...

Câteva poeme scrise în clasa a 12-a... poetul liceului Mihail Kolgălniceanu, Galaţi, 1998..

omega

există în mine ţărmul străveziu
al gândirii tale
spre care mă duci
cu o viteză înfiorătoare

omega!...


altfel spus

altfel spus poate trupurile ne vor
deveni totuna cu umbrele
şi vor trece într-o neobişnuită tăcere
poate picioarele noastre
vor învăţa absurdul alfabet
al alergării din nicăieri spre niciunde
şi poate că abia atunci
paşii aceştia de gheaţă care
ne tot urmează
se vor topi în cele din urmă sub noi
altfel spus poate


tu eşti

tu eşti ca o iluzie în acest infinit
tu nu exişti tu n-ai cum să exişti
dar nu mă înţelege greşit - eu nu te neg
eu poate vreau să fii şi tu nu eşti...


mult mai bine

se lasă apăsătoare liniştea
să te naşti nu-i cel mai indicat
în noaptea aceasta
nici să priveşti
nici să-ţi încerci aripile
prea multă ceaţă mult vânt
mai bine mult mai bine pe întuneric
lumina asta ca foamea
aproape că doare


poate că

poate că nu exişti şi eşti doar o iluzie
sau poate că exişti şi-atunci
eşti un fapt extrem

de adevărat

sau poate că din acest instabil echilibru
ai putea ieşi ca un idol de piatră

de-a cărui frumuseţe
mi s-ar face rău...


facerea

se-aşternea părăsirea ca apa şi fiecare din noi
îşi primea resemnat existenţa
apoi se desăvârşea în linişte primirea
începea se termina
nici eu nu mai ştiam dar oricum
aveam deja resentimente
ne apăsa greutatea tăcerii şi ploua
aproape întruna ploua
pe faţă pe umeri întruna ploua


scurtă poveste

poate ne va lăsa timpul înafara cunoaşterii
iar atunci cînd ne vom striga pe nume
nici măcar numele nu ni le vom mai cunoaşte,

iar atunci cînd vom alerga unul spre altul
să ne îmbrăţişăm
nici trupurile nu ni le vom mai cunoaşte,

şi va ajunge, mai mult ca sigur, un timp
cînd vom uita unul de celălalt
şi-atunci cînd vom trece alături pe stradă

nici măcar nu vom bănui
ce-a fost şi dac-a fost ceva, cîndva, între noi.