Dezgustul meu de politică a devenit imens. Pe atunci, îl credeam definitiv. Am înțeles – şi evenimentele de după 1989 aveau să confirme încă o dată – că adevăratul intelectual nu este şi nu poate fi “asimilat” de “omul politic”. Scriitorul, omul de cultură, nu poate fi decât un neadaptat, un rătăcit, străin, naiv, în astfel de medii, cu care, de fapt, el nu are şi nu poate avea afinități profunde. Un interes real pentru politica de idei, pe de altă parte, nu a existat şi nu există încă în România, nici anticomunistă, nici postcomunistă.
din “Viața unui om singur”, pg 98
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu