balada vecinei de vizavi

*
vecina de vizavi e mai bătrână decât lumea
(cel puţin pentru mine)

pe vremea împuşcatului,
când încă nu mijisem ochii împotriva lumii,
vecina de vizavi turna la securitate
cravatele strident colorate ale bunicului,
fluturii de argint din pahare
şi portretul regelui mihai
ascuns în jungla
ca un sex neîngrijit de femeie
a integralei lenin

acum bunicii au trecut de partea cealaltă,
discreţi, cu bun simţ.
vecina a rămas de partea gălăgioasă a lumii,
cu ţâţele sprijinite de proptelele lui dali,
cu uterul prăbuşit ca varşovia
după al doilea război mondial

mai mult:
are aparat auditiv:
nu mai tresare, noaptea, când îl lasă pe noptieră,
la zgomotele petrecerilor din apartamentul meu

însă dimineaţa, la prima rază,
când şi-l pune la urechi,
aude cum soarele muşcă lacom din întuneric,
cum se evaporă roua de pe maşinile din parcare,
cum, în capătul celălalt al oraşului,
în intimitatea de boabă de strugure a unui furnal,
coscul murdar, indecent,
se transformă în foi imaculate de tablă