Pariu pe Prietenie - Seara Galateana 22 aprilie 2012

Articol semnat de Sorin Teodoriu si preluat de pe Bocancul Literar.ro

Alegerea cărţilor pe care vrem să le citim, cărţi adevărate, din hârtie cu versuri şi proză prinse între coperţi cartonate, alegerea lor ca pe nişte prieteni de-o viaţă este o datorie şi o cinste pe care ne-o permitem şi suntem răspunzători pentru ei şi pentru cărţi. Apoi intervine curiozitatea, doreşti să-i vezi pe autori, să îi cunoşti pe cei care scriu şi se expun prin textele lor. Iar Pariul pe Prietenie - Seară Gălăţeană asta a făcut duminică, 22 aprilie, i-a adus aproape pe autorii Antologiei, pe cei ce formează în Galaţi un nucleu al culturii, un cenaclu intitulat Noduri şi Semne, ne-a intermediat cunoaşterea reciprocă. Şi uite cum Laurenţiu Pascal, Anca Şerban, Nicoleta Onofrei, Nona Tatiana nu au mai fost simple nume, idei sau rânduri paralele, Alexandru Maria, Elena Donea, Florin Buzdugan, Simona Toma ne-au citit cu glas tare ceea ce până duminică citeam noi în gând din cărţi ori site-uri literare, Andrei Velea, Matei Leonard, Octavian Miclescu, Andra Pelineagra, Simona Vartolomei, Adrian Haidu s-au materializat împreună cu emoţiile lor, bucuriile şi tristeţile lor şi cât de mult a însemnat lucrul acesta pentru cititor, cât de frumos a fost pentru autor să îşi cunoască lectorii.

Cântând sau recitând în lumina reflectorului şi în faţa ta, scriitorii şi muzicienii nu au făcut decât să aprindă focul şi dorul de literatură şi muzică în inima celor prezenţi, fiecare silabă, fiecare notă din portativ au scânteiat şi au format amintiri pentru mai târziu. Aşa s-a întâmplat duminică la Serata Gălăţeană din Bucureşti, Pariu pe Prietenie de sfârşit de aprilie când ne-am cunoscut, ne-am aplaudat, am dansat pe muzica lui Hippie şi Mihai Dumbravă, a celor ce formează Trupa Verde: Jenică şi Comănel, a lui Ştefan Tivodar care a intervenit mereu cu câte un artificiu, vezi, asta înseamnă experienţa Pariului pe Prietenie de peste trei ani, ştii când este nevoie de tine şi când trebuie să intervii. A mai condimentat seara şi Alex Turcu, o recitare de excepţie într-o moldovenească aproape perfectă, Cetatea Neamţului şi a mai fost încercarea noastră, a Simonei Toma şi a subsemnatului, Sorin Teodoriu, de a modera împreună o seară cu peste o sută de suflete care doreau să socializeze pentru că au venit mulţi poeţi din Bucureşti ca să-i revadă ori să-i cunoască pe colegii lor gălăţeni.

Cunoaşterea ne ajută să avem imaginea completă despre cei pe care îi citim de ceva vreme dar nu ştim cum arată, cum sună vocea lor, cum râd şi cum trăiesc momentul recitării, câte emoţii le tremură vocea, dacă zâmbesc ori încearcă să pară indiferenţi, vezi tu, cunoaşterea este o acţiune proprie de a ne ridica de la percepţie la gândire. Nu ai cum să vorbeşti despre un poet sau despre un prozator dacă nu l-ai văzut sau nu l-ai cunoscut decât din cărţi, ştiu că există şi teoria cum că scriitorul nu trebuie vazut, că importante sunt doar scriirile lui, dar nu sunt de acord cu treaba asta. Versurile sunt ca nişte rotiţe fără de care cântecele nu pot transmite stări, emoţii, ar fi simple melodii orchestrale, nimic mai mult. Iar scriitorii aceştia ascunşi în general în propria modestie, ca să poată concepe texte pentru cântece, să poată îmbrăca o idee într-o poezie sau într-o proză, trebuie să traverseze emoţii, să simtă omul, viaţa cu dragoste şi ura care îl formează. Eu aşa gândesc că apar textele.

Duminică, la Pariu pe Prietenie - Seară Gălăţeană mansarda Mojo s-a umplut cu scriitori, cu muzicieni şi cu publicul fără de care nu am exista, până la ora opt şi jumătate nu a fost niciun scaun liber.

Seară Gălăţeană incendiară, cu o nepotolită sete de cunoaştere, de cultură, cărţi dăruite publicului, parcă îl văd pe Andrei Velea cum împarte Antologii, dăruieşte cultură celor care au venit pentru ei. Seară cu multă literatură şi muzică şi nu vreau să omit numele lui Ştefan Ciobanu, el a fost cu ideea organizării acestui eveniment - chiar dacă duminică nu a putut participa. Cum să-ţi spun, este nevoie de o anumită stare, de o stabilitate ca să te afişezi la Pariu, ca să-ţi îmbrăţişezi prietenii, fără starea asta nu poţi face pasul înainte. Şi noi o să avem răbdare, o să-l aşteptăm şi o să-l ajutăm, trebuie să te obişnuieşti, noi aşa suntem clădiţi, iar dacă ne încearcă uneori greutăţile, prietenii intervin măcar cu un sfat, o încurajare sau cu o îmbrăţişare sinceră.

A fost o seară de excepţie ca trăire, aşa sunt aceste câteva ore de Pariu când pulsul grăbeşte secundele şi uite cum ora nu mai are şaizeci de minute, ea se dublează, se triplează, atât de intens se trăiesc duminicile Pariului pe Prietenie. Iar poezia este percepută altfel pe ritmuri de chitară.

Duminică, 22 aprilie 2012 au lecturat pentru noi: Laurenţiu Pascal, Anca Şerban, Nicoleta Onofrei, Nona Tatiana, Alexandru Maria, Elena Donea, Florin Buzdugan, Simona Toma, Andrei Velea, Matei Leonard, Octavian Miclescu, Andra Pelineagra, Simona Vartolomei, Adrian Haidu, apoi Mihail Gălăţanu a spus câteva cuvinte despre antologie şi despre poeţii ei, Ştefan Tivodar şi Alex Turcu au susţinut momentele de poezie cu acorduri de chitară, spectacol de muzică oferit de Hippie şi Mihai Dumbravă, de Jenică şi Comănel, Ştefan Tivodar împreună cu invitaţii Pariului, mereu completând cu vocea, chitara sau tot felul de instrumente de percuţie. Asta înseamnă un Pariu pe Prietenie câştigat, această completare necondiţionată, un fel de distracţie liberă, existenţa fiecăruia fiind cuprinsă în existenţa generală, participarea la tumultul vieţii unanime prin dragostea de frumos, prin activitatea fiecăruia care se răsfrânge în cele din urmă asupra semenilor prin formele multiple ale culturii româneşti şi internaţionale, pentru că poezia şi muzica nu trebuie să aibe o apartenenţă distinctă.

Adevărata existenţă fericită o descoperim în manifestările fiinţei noastre şi ce poate fi mai liber şi mai frumos decât un eveniment neîncorsetat, cu o direcţie prestabilită dar neîngrădită.  Un cenaclu literar-muzical în acest format nu este o emisiune TV, de o existenţă încremenită unde viaţa spirituală este dirijată în cele mai mici detalii şi unde gândurile sunt aidoma unor umbre goale proiectate aiurea. Aşa ceva nu trebuie să se întâmple la Pariu pe Prietenie, creatorul e lăsat liber, publicul la fel, doar astfel îşi autoeducă felul de scriere, de prezentare, de manifestare.  Aici, în punctul acesta a ajuns Pariul pe Prietenie.  Aceasta - cred eu - este reţeta evenimentelor culturale ale acestui timp. E normal, o parte din public vine pentru muzică, altul pentru scriitori, alţii pentru a revedea sau a cunoaşte anumite persoane şi astfel iau naştere serile acestea.

Pariul pe Prietenie - Seară Gălăţeană de duminică a fost câştigat. Şi pentru asta mulţumesc gălăţenilor pentru efortul drumului, pentru prezenţa lor superbă, mulţumesc publicului care a umplut iarăşi mansarda cu bucuria lor de a cânta, de a asculta, mulţumim clubului Mojo care s-a zguduit la propriu de ritmuri ameţitoare, de dansuri ad-hoc, mulţumesc lui Ştefan Ciobanu pentru ideea de a face în Mojo o seară gălăţeană. Sper să întoarcem vizita cât de curând şi să avem în Galaţi un spectacol de aceeaşi anvergură ori şi mai mare.