joi, 29 noiembrie 2012

november rain

*
îţi aminteşti când te-ai ridicat brusc de pe canapea,
ţi-ai luat geaca şi ai ieşit din barul plin de fum
în ploaia fină, deasă şi rece de noiembrie?

te-am urmărit pe străduţele întortocheate de lângă liceul tău
aveam mâinile ocupate: uitasem să-mi las paharul de bere la bar

te-am ajuns când tocmai dădeai să intri

pe poarta ruginită, ţi-am spus:
ar trebui să fim pe o plajă sălbatică, numai noi doi

ah, ce frumos!, mi-ai răspuns
în timp ce un maxi-taxi claxona în gol

numai noi doi pe o plajă sălbatică,
ţi-am spus,
cu meduze eşuate,
cu scoici şi nisip pe trupurile noastre fierbinţi, aşa ţi-am spus

este sublim ceea ce zici,
sărută-mă, hai!

şi te sărutam în ploaia deasă şi rece de noiembrie
şi ne era frig,
câinii din cartier lătrau a dragoste, la unison,
câte-o maşină ne stropea şi nici că-mi păsa

şi-n halba de bere-mi ploua
şi nici că-mi păsa
 

Un comentariu:

  1. Un text citadin bun Andrei, care are trecere si printre cei cu un câmp limitat in ceea ce priveste arta.Foarte bine condusa ironia, surprinzi fotagrafic stilul de viata de la inceputurile Guns N'Roses(sau al unui tanar muzician mai de graba).Eu consider ca este o reteta buna pentru a te apropia de un altfel de public dar nu neg faptul ca poate fi atacata de cei din breasla,pentu final mergi pe ultimul vers: "şi nici că-mi păsa"

    RăspundețiȘtergere