miercuri, 10 noiembrie 2010

Stela Iorga despre volumul "Gimnastul fără plămâni"

*prezentare citită la evenimentul de lansare a volumului "Gimnastul fără plămâni", joi 28 octombrie 2010, Centrul Cultural Dunărea de Jos, Galaţi

Stela Iorga

Firul care strabate de la un capat la altul cartea de poeme ale lui A. Velea este drama instrainarii de propriul sine, a ruperii de lumea exterioara, a reflectiei lucide si detasate, cit si a marii absentei a uimirii perpetue in fata miracolului existentei cotidiene.

Autorul nu este un indragostit de miracolul pe care-l ofera zilnic viata, este mai degraba un cronicar al propriilor stari, pe care le noteaza, le adnoteaza, luind ca martori pe alocuri o intreaga galerie de nume de autori, filozofi si poeti conscarati, pe sensul operelor carora se sprijina ca de un baston, care idee doar pe alocuri se realizeaza bine liric, in speta la segmentul “Versuri pentru Lolita”.

Daca autorul se simte ca un gimnast condamnat sa isi execute miscarile zilnice ca pe un travaliu inutil, l-am regasit neregasindu-se in fapt deloc in lume, in segmentul poetic “Omul vag” mult mai bine explicat.

Drama acestui tinar autor este una existentiala : oglinda pe care i-o ofera lumea, nu il reflecta, drept care si el intoarce spre public o alta imagine a lumii, care ii zimbeste neprietenos.

Sa te simti atit de singur intr-o lume plina de atitea miracole zilnice, este de-a dreptul tragic, dar si comic. In spatele poemelor sta un suris pe alocuri cinic, care dezarmeaza si care incarca de tragism poemele lui A Velea.

Poemele prezentului volum nu sunt mereu egale ca valoare, aceasta nescazindu-le insa valoarea estetica. Unele sunt pur si simplu poeme de constatare, de luare aminte si descriptive pe alocuri. Ma refer la poemele pariziene, cam sufocate pe alocuri de atitea referiri si referinte.

Una peste alta grupajele sunt bine inchegate si sustinute din punct de vedere emotional si liric, cu mici detensionari lirice, care trimit uneori cititorul cu gindul la lectura unui jurnal, doar aparent gindit in versuri.

Poemele sunt majoritar originale, sunt inteligente si atrag atentia asupra unei drame personale, de identitate si de cautare a ei, intr-un spatiu neprietenos autorului.

Rezolvarea acesti drame, cred ca ramine a fi vazuta in viitoarele volume ale poetului Andrei Velea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu